La multi ani, coane ! Fie-ti tarana usoara!

Iata ca se mai opinteste un an sa ne paraseasca...e ala pe care altii l-au numit si "economia duduie" (sau, ma rog)..."duduia economia" ca de, economia asta e buna la toate : si sa scoata din jobenele asortate cu gulere albe beneficii enorme intr-o perioada de criza majora (probabil pentru economia aia mondiala) dar nu e si cazul aici, in Romanica noastra draga, Romanica implinitoare astazi de niste ani controversati adica de 61 de ani bosorogiti si trecuti prin meandrele trecutului si prezentului (pentru ca de viitor, nici pomeneala!)...Niste ani, prin care si cele mai bogate tari din lumea a III-a ar fi mandre sa fi trecut.Probabil ca in inghesuiala s-ar fi calcat si pe bataturi, doar-doar sa ajunga in fata si sa ne faca concurenta acerba la schimbat hainele capitaliste pe cele de capatat socialiste, iar apoi, acoperite de molozul zidului distrus in asta Europa sa mai faca odata oficiul si sa-si schimbe trentele deja acoperite de gloria searbada dar prafuita de prea multele "modernizari" ale societatii mai mult decat multilateral-dezvoltate (cel putin, asta pentru societatea din Romanica noastra scumpa) pentru aceleasi "minunate" haine cu sclipici pe care scrie in toate limbile pamantului, CAPITALISM. Cam asta este! Maine ar fi, deci, o ultima strofacare a acestui an de ...t (NB : va rog insistent sa nu cititi bleamba inaintea "t"-ului final!!!; cititi ce este de fapt ascuns intr-un mod mai mult decat binevoitor - si asta, daca doriti cu adevarat). Am avut parte de un an mai mult decat ...t. Un an cu suisuri formidabile si cu caderi spectaculoase, asisderea. Noi, ne-am incadrat pe coordonatele fatidicului si cu asta am spus tot. Personaje obscure au ajuns VIP-uri, unele VIP-uri s-au descurcat de minune in acest hatis de prostie autohtona, punand accent evident pe "calitatile" lor in continua ascensiune si au ajuns si ele tot aia (adica...VIP-uri, care mai de care mai imbecile plutind intr-un decor de visuri de mucava, demne de perioada interbelica a secolului trecut), dar perfect viabile pe tarlaua desantata a nonvalorii adusa la rang suprem, "academic". Cretinoizii sau cretinii autentici, insotiti de consoarte sau consorti, ne-au facut atat de multa sila, incat nici vorbele celebre ale Lapusneanului lui Negruzzi ("Prosti dar multi!") nu ne-au mai miscat prea tare. De fapt, nici n-am prea avut de ce. Renumita bataie de joc, devenita din pacate, sport national in acest an ne-a propulsat in niste clasamente de-a dreptul ridicole: duduia economie de atata duduiala, ne-a adus un loc binemeritat I in Cartea Recordurilor cu Cel Mai Lung Carnat Din Lume (391 m si ceva), sau tot I-ul loc pentru Cel Mai Mare Tort De fruncte Din Lume....Ar mai fi unul : Cei Mai Multi Mosi Craciuni Pe Strada in acelasi timp !! Te pui cu forta natiunii acestei Romanici? La multi ani, coane! Fie-ti tarana usoara! Acum si in vecii vecilor...Daca pe vremurile alea, o mai avea loc de intors si tarisoara asta. Macar tarisoara, pentru ca ea nu are nicio vina...

Cioca-boca, cioca-boca/ Bat ciocanele mereu...

...Si ce ciocane..Mama mia!...Clasa muncitoare merge in Paradis; tinuta de manuta, nobila clasa uitandu-se cu atentie sa nu ii intre vreo ...ge(o)ana in ochiul ala bun cu care se face pe la romani treaba aia sucita si invartita de sute de ani (ca ni s-a dus si buhul peste mari si tari ca cat de esperti este romani in asa materie!)...Mda...S-a mosit un Guvern. Dar ce guvern! Traiasca Craciunul multilateral dezvoltat! Traiasca (bine) poporul ( dar asa, cam peste 30 de ani! cand cei de guverneaza azi vor fi bunicii de maine care vor trai multumitor sa vaza odraslele odraslelor lor ce bine o duc si pe ce culmi de civilizatie si progres au ajuns dupa atatea si atatea sacrificii pe care le-au facut!)

...Si tot in spiritul acestor marete sarbatori, un glas din multime (dar nu prea anonim!) ne-a mai demonstrat din nou (de parca mai era nevoie de asa ceva) ca energiile sinergice ale faptelor mai efluveaza prin arterele intarite in multizeciada de lupte revolutionare, subliniind poate pentru ultima oara ca, totusi, pentru a ajunge in Paradis, clasa noastra muncitoare trebuie musai sa treaca prin furcile caudine ale capitalismului reformat. Meandrele acestei tranzitii au fost remarcabil nuantate de sfintele vorbe de duh, rostite de personajul cu pricina, personaj care a evoluat in acesti ultimi ani, trebuie sa recunoastem fara tagada acest lucru ! Pai, nu va satisfac plenar acele alese vorbe mestesugite, citez : "Mai, dezaxatilor!" in contrast evident cu cele spuse mai indaratelea (citez din nou) : "Mai, animalule!"...? O sa ziceti ce vreti...Eu, analizez doar aceste minunate rostiri rostuite la un interval de timp rezonabil si imi dau seama ca evolutia este evidenta! La atatea ciocane desfasurate de-a lungul vremii cu noima sau nu prea, un refrenarel cu cantec cu tot din clasele primare ne mai revigoreaza un pic, indemnandu-ne la o reala reflectie asupra necesitatii schimbarii din viata noastra a mentalitatilor retrograde dealtfel, cum ca un cui batut acum unde trebuie ne va da mai putine batai e cap atunci cand, in sfarsit, vom realiza ce trebuia de mult realizat : colivia este mult mai mare vazuta din exterior spre interior decat invers!, pentru ca, nu-i asa? orice roman s-a nascut poet si starea natiunii e aia, mereu aceeasi, adica, aia care e.

Concurs!!! Cine este Minodora Dovlete?

O veste cutremurătoare a făcut înconjurul judeţului Dâmboviţa şi de aici, întregii Românici : Minodora Dovlete a...

Warning!!! Pentru a intra in posesia premiului cel mai mare trebuie sa treceti prin trei incercari : 1. Depistati problema cu care s-a confruntat doamna (?!) in cauza; 2. Depistati cauza pentru care doamna s-a confruntat cu problema; 3. Depistati randurile scrise de presa din acea vreme, dupa care scrieti cat mai citet propriul dumneavoastra comentariu si publicati-l cat se poate de repede in prima ora de la lectura pe pagina I a ziarului. Veti intra in posesia definitiva a premiului oferit de A.I.D.I.in prima saptamana care precede data publicarii! Succes!!!

Întâmplări care vin să ne mai confirme câteceva (2 - 3))

Iată că am revenit prin Românica noastră...din păcate, mult din păcate, o sumedenie de întâmplări - unele total cumplite - vine să umple un gol - dacă mai era nevoie şi de asta ! - Dacă trăiam printr-o republică bananieră din anii '70 tare aş mai zice că nu e, nu a fost şi nu o să fie nimic ieşit din comun...ei şi? ar zice unii...ce e prima oară când mor nişte ortaci? şi care e fasonul?...Sună, cum am zis, cumplit. Iată că au mai fost destul de recent nişte evenimente : au murit 5 oameni într-o mină; au fost descinderi peste descinderi prin vămi; s-a promulgat Legea nr.1, cea a Educaţiei (sau mă rog, Needucaţia!!) (mă întorc - văd când).

Întâmplări care vin să ne mai confirme câteceva (1)

Ce vedem pe-acolo prin imagini te ia cu frisoane doar gândindu-te cum  puteau ăia să nu scape, ce noroc chior au avut totuşi, pentru că ceea ce vedeţi s-a petrecut aievea sub ochii unor cameramani de ocazie sau profesionişti...Şi uite aşa urmărind nişte imagini, poate pentru unii banale, chiar dacă -au fost filmate "pe viu", ne putem "apropia" uşor-uşor de situaţiile de prin Românica noastră dragă, plină de bucurii şi tristeţi deopotrivă. (Când o să mai am timp, mă voi dedica...plenar acestui articol...)

Articol de tranziţie

S-au mai întâmplat o mulţime de lucruri prin Românica noastră - ţară a "tutulor" posibilităţilor ( mai puţin posibilitatea de a lua un salariu decent, pentru o muncă cinstită...). Trăiască noile clase sociale care se îmbuibă pe spinarea celor care supravieţuiesc de la o zi la alta şi care încearcă să muncească onest. Zău aşa, de ce discrepanţele astea? De ce justiţia - aia care mai e - se lasă greu când e vorba de condamnări definitive ale unor, deasemenea, grei...? Parcă totuşi mai mişcă, ceva-ceva acolo...

Vesti bune, vesti proaste

O noua confirmare, daca vreti, vine sa faca valuri prin tagma profesorilor : presedintele a promulgat Legea salarizarii profesorilor, lege, e drept populista dar perfect valabila, care vine sa majoreze cu 50% salariile mai mult decat modeste ale umilitilor de la catedra. (Intr-o mai putin umilitoare situatie(se poate spune ca mai deloc! se pare ca se afla tagma celor din mediul universitar, care acumuland niste procente record de 74% majorare ar fi indreptatiti dragii de ei sa se sacrifice emotional pe altarul progresului Romanicii noastre dolofane - dolofana nu din buna si naturista viata ci pus si simplu ca este, uneori, umflata cu pompa pe ici pe colo prin punctele esentiale ( a se citi "catedre nenumarate", aflate la buna distanta una fata de cealalta, dar la o mica, mica distanta de buzunarul propriu.) E clar, ca e vorba asadar de mediul preuniversitar, care si-a facut un obicei de a incasa (de cele mai multe ori nemeritat) in plina figura toata boratura unora care in umbra anonimatului (de regula) forumist isi permit sa dea lectii de morala si de corectitudine exemplara intr-un total dispret pentru limba romana si ortografia ei, aia care mai e. Limbajul, de cele mai multe ori trivial, lipsit de orice eleganta, se abate ca un baros peste capetele celor care duc greul de ani de zile pentru a "lumina" craniile impaiate a celor lipsiti de har dar plini de bani (nu comentez aici de unde sunt respectivii bani, cum i-au castigat respectivii posesori de aceste obiecte de decor complet inutile!)...Din cand in cand, un PROFESOR mai si moare (fizic), dar sa te tii atunci comnetarii desuchiate venite din te miri ce directie.

Rămas bun, Lăcătuş...(II)

Revenind, aş spune mai degrabă că  nu atât musiu jiji ar avea ceva contra Fiarei...

Rămas bun Lăcătuş, ce-am avut şi ce-am pierdut?(I)

          O veste năucitoare pentru unii dar perfect normală pentru alţii, a troznit aproape la propriu pe culoarele, gangurile, scuarele, parcurile, cârciumile, terasele Bucureştiului şi de pe aiurea  - adică exact în locurile în care FOTBALUL ghencian  este la el acasă! Mai puţin pe teren, din păcate. Dar nu Lăcătuş este de vină. Prin locurile indicate mai sus se fac (făceau) şi se desfac (desfăceau) potenţialele formaţii ale Stelei Ciobanului. Cifrele UEFA sunt clare, seci de clare : la ora actuală Steaua Bucureşti are cea mai slabă echipă din Europa! Adevăr sumbru, dar este perfect îndreptăţită afirmaţia. EL ILUMINATUL, EL ADULATUL, MARELE EL jiji becali,LATIFUNDIAR de PIPERA cu acte în regulă din tranzacţii în neregulă  A GRĂIT(la finele meciului cu Olympique Lyon, pierdut cu scorul de 5 - 3 pentru franţuji) : "Acum îmi dau seama că am greşit, că Lăcătuş nu este un antrenor mare." Iluminat de lumânările aprinse pemtru SLAVA SA, singura cărei i se închină cu adevărat, alături de toţi "colegii" de "tunuri" pe tarlalele de gazon ale Românicii noastre postrevoluţionare, l-a găsit pe Lăcătuş, ţap ispăşitor pentru erorile de echipă, de tactică, de strategie în meciul de  pomină mai dus amintit. El nu se vede pe el decât în postura de SALVATOR perpetuu al fotbalului, postură privită numai şi  numai prin prisma intereselor sale personale (financiare evident, dar ce credeaţi dumneavoastră?)...

Tocmai s-a petrecut un nou...fapt ...divers (doar pentru unii)

Iată : Marea Stea a Bucureştiului Ghencian a spălat ghetele de fotbal franceze, pierzând cu scorul de 3 - 5 pe terenul propriu. Ia vedeţi, Domniile Voastre  ce poate debita marele Guru, Războinicul Luminii, cel Mai Tare în Parcare cu maşina lui de ceva cam mulţi euroi. Un fragment inegalabil, din discursul ţinut în faţa unor reporteri neînvăţaţi (încă destul) cu "rafinamentul" unui cioban care după o speculă - că tot era liber! - de terenuri, a reuşit să "centreze", să fenteze (asta fără ghilimele), să "şuteze" în acelaşi timp, prostind în faţă cu un tupeu extraordinar, pe oricine s-ar fi băgat peste afacerile lui oneroase.(Din cauza unei pene de curent, am fost obligat să suspend încărcarea videoclipului. Amân această încărcare pâncă când condiţiile normale se vor restabili).

linkuri pentru care bag mâna în foc! (şi evident, le recomand!) (1)

http://s1.gladiatus.ro/game/c.php?uid=84297

http://vasilesensual.blogspot.com

Poate tot...fapt divers

Incheiam ultima postare cu inscriptia de pe steagul pierzaniei "Speranta moare ultima", sintagma de care ne e frica, parca, sa scapam. Asta e paiul pe care inecatul il agata, doar - doar duhul mortii se va abate de la el si ocolindu-l va incerca pe la "poarta" altuia cu mai mult succes. Cam asa s-ar pune problema daca solutia ar fi unica. Din fericire, sau din pacate (Aici e vorba mai mult de sensul din care privesti : optimist sau pesimist.) lucrurile par si nu par ce par a fi. Febra unei desarte crize financiare globale incepuse sa ne bantuie fundurile in asa hal, incat uitaram pur si simplu ca pe lume mai exista si altceva decat falimente si sinucideri de pe urma acestora. Romanica noastra cea milenara s-a zbatut sa-si pastreze aproape neatins statutul de tara ocolita de sus numitul duh. (Daca nu va convine, puneti in loc "febra" - si ea amintita ceva mai sus si cam tot in circumstante asemanatoare.) A incercat - pe mana Bancii Nationale, sa-si imbunatateasca imaginea, aproape terfelita de imbecilitatea unora cu lantul de aur gros cat sarpele boa si se pare ca, cel putin, a reusit. Deocamdata e un fel de victorie a la Pyrus. Euro a fost cotat azi la 3,66 si ceva. O.K. Sa vedem ce mai urmeaza, mai ales ca totusi, traitori pe asta lume suntem toti - si idioti, si imbecili, si cei cu trei - patru maini dar si cei (mai) intregi la trup si mai ales la minte.

Fapt divers...(chiar?)

Un puşti de 12 ani şi jumătate a pictat tabloul de mai sus. Este o pictură frumoasă dacă mă înţelegeţi. Pentru el, iubitor în aceeaşi măsură de fotbal (pe care-l şi practică - e portar), matematică (îi merge mintea...brici) şi pictură (să spunem desen, mai degrabă - chiar dacă foloseşte acuarele, - dovadă, frontispiciul articolului de faţă) este un tur de forţă. Puştiul ar putea şi mai mult - idei are, dar trece de la una la alta rapid fără o finalizare definitivă. În această privinţă este foarte inconstant. Cu un curaj mai bine conturat, cu o dorinţă  perfectibilă de a fi printre primii într-o formă total onestă însă, puştiul ar reuşi fără doar şi poate. Deocamdată, reuşita este de moment. Perspectiva pe termen mediu şi lung sperie. Îl sperie. Şi e păcat. E păcat pentru el, pentru viitorul lui. Cei care, din umbră, îl încurajează permanent de a accede pe locurile cele mai înalte pe care le merită, nu pot să şi muncească în locul lui şi pe undeva e dezamăgitoare situaţia. Speranţa moare ultima, aşa că...încă mai sper să-şi revină. 

Împreună vom reuşi !(dacă nu în ce ne-am specializat, măcar într-o fermă...Bani să iasă)

Iată cât de benefică poate părea o astfel de iniţiativă ! Păcat că nu la noi, prin Românica. Aici, desigur la noi, cei care câştigă cinstit...(Puneţi voi ce vreţi peste punctele alea de suspensie)

(va urma)

Urmarea impasului

O succesiune de evenimente vine să-mi dea dreptate. Imaginea  de mai jos nu face decât să fie reprezentarea vizuală a ceea ce se întâmplă în lumea reală. Metafora vine de la sine. Guvernăreala (mai degraba joaca de-a guvernarea) se materializează negativ. E joacă. A fost o joacă. Şi-au închipuit că  profesorii dar din păcate şi alte categorii bugetare (inferioare, după mintea lor) pot trăi cu aer, numai cu aer (pentru că ăsta e din belşug şi nici nu costă cine ştie ce - deocamdată, pentru că mai mult ca sigur şi-o da vreun şmecher seama că şi ăsta trebuie distribuit după o procedură  foarte bine dichisită de maeştrii dezinformării). Mai nou, acum câteva minute Bursa de (non)valori din Românica noastră dragă s-a închis din cauza multora care au bani dar nu mai pot specula îndeajuns pentru că linia care separă nesimţirea de calitatea superioară  a responsabilităţii e vizibilă (măcar aici pe bursă)  de la mare distanţă. Aşa că poza de mai jos reflectă foarte clar evenimentele, consecinţă firească  a haosului cu care guvernanţii  joacă alba-neagra cu poporul român. Din păcate...

impas...

...se pare că titlul( dar nu numai...!) spune totul...

ufffffffff!!!

Marele actor Ştefan Iordache a trecut în nemurire...azi, 14 septembrie 2008, la o clinică din Viena.

am putea să mai salvăm câteceva...

 - Ştii că eşti tare? Ţi-a spus cineva vreodată că eşti tare?  - Tare în ce? îl întreb eu pe tip...şi cu ce ocazie?La ce te referi, stimabile, când vorbeşti despre mine cât de tare sunt? De cap? În..."clanţă"? Nici de una nici de alta? Să fiu al dracului de înţeleg ce vrei să spui cu asta! (...să vedem ceva mai încolo, ce urmează...)

...şi s-a mai stins o stea...

O veste rea s-a răspândit pe canalele mass-media : actorul Ilarion Ciobanu s-a stins din viaţă azi dimineaţă, după o boală necruţătoare care l-a măcinat încet-încet, în ultimii ani. Dumnezeu să-l odihnească!

URRRAAAAA! (Ne-am cam (des) calificat la Mondialele din 2100!

Titlul pe care l-am scris mai sus este, cert, unul la care doar putem visa! SF ! Rar poţi vedea pe un teren (de fotbal, ţin să precizez) ceva ce NOI credeam că joacă NAŢIONALA - adică fotbal(şi culmea! chiar credeam!)şi ceea ce de fapt, s-a petrecut acolo. Un scor de "masă verde" sec,cu care o REPREZENTATIVĂ NAŢIONALĂ care chiar dacă nu este o formaţie de temut pe continentul european (desigur, trebuie să o amintesc - e vorba de LITUANIA)ne-a executat pe teritoriul propriu (dar ce e mai grav, e faptul că în ciuda unui public inimos care a împânzit un stadion cu tricolorul românesc şi care a dat dovadă de fair-play, "balerinii" noştri mioritici conform unei tradiţii milenare, s-au mitocănit şi înainte dar mai ales prin teren şi dincolo de el, iar "vajnicul baci" la conferinţa de presă nu mai prididea cu invectivele la adresa aceluiaşi public care după ce că a plătit un preţ piperat pe bilete pentru a vedea o victorie comodă a naţionalei noastre ): "...am avut un public ostil"...Probabil se referea la acest public doar din punctul de vedere al domniei sale, pentru că din tribune i s-a strigat de la obraz "Demisia!", "Demisia!". Cert este că sub conducerea înţeleaptă a lui V.P.,ai noştri au dat-o în bară. Scorul de 3 la 0 încasat de românaşii noştri antrenaţi doar (se pare)să-şi clameze de fiecare dată DREPTURILE băneşti, să dea cu tifla maidaneşte oricui le încape în vizor, să arunce cu pietre şi să persifleze cu...bipuri, să se împopoţioneze cu accesorii scumpe (pentru care un om de rând dar muncitor nici în 7 vieţi nu reuşeşte să le achiziţioneze)spune multe despre "personalităţile" din teren ale fotbalului actual românesc.Ruşinea de a nu juca nimic timp de peste 90 de minute plus prelungirile nu o posedă nici măcar aşa, de ochii lumii...Aţi auzit cum se văitau, dragii de ei, în micile interviuri pe care aceiaşi jurnalişti scuipaţi şi înjuraţi cu câteva ore înainte le luau cu osârdie.Culmea e că au impresia că sunt şi crezuţi!(După o pauză binemeritată, voi relua cu scârbă aceste câteva impresii de pe marginea meciului dintre "aerieni" şi "galactici".)

...O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie - 2)

O mică mare paranteză ar mai trebui făcută, acum, când mai toate mentalităţile românilor au rămas bine-merci aproape intacte - poate ca doar nişte...reflexe din vremurile deja apuse -...Pentru că trebuie făcută o delimitare clară între excesele cu iz naţionalist ale unora şi manifestările normale ale anonimilor de pe stradă indiferent cărei ţări aparţin aceştia. Budapesta este o adevărată metropolă. Trebuie să o recunoaştem - vrem sau nu vrem. Au şi ei (budapestanii) uscăturile lor, dar asta nu-i împiedică să se poarte civilizat, iar acest lucru se observă peste tot. Câteva exemple? Nu-s câteva. Aş putea da o mulţime. (Dacă mi-a plăcut ceva în viaţă, printre altele, a fost şi plăcerea călătoriei - în general, atât cât s-a putut - "per pedes apostolorum" tocmai pentru a vedea şi a fi permanent printre oameni). Să fim atunci drepţi şi să judecăm în cunoştinţă de cauză. Spuneam mai sus de niscaiva exemple. În plimbările mele prin capitala maghiară nu am putut decât să remarc ceea ce aici pe la noi ar părea total lipsit de...decenţă : coabitarea unor valori din perioada comunistă cu cele din contemporaneitate. Monument, placă comemorativă sau orice altceva care să amintească de respectivele personalităţi (în special ale culturii universale)...sunt integrate corespunzător în "peisaj", fără să fie şi maculate, însă, de "distinşii" graffiti-eni care, din păcate, la noi se dau în stambă oriunde ar putea ajunge cu sprayurile lor colorate, cu largul concurs al celor din jur care tolerează, ca să nu spun mai mult, prin indiferenţă - zic eu criminală - aceste fapte. Ce vreau să spun este faptul că AICI, ÎN UNGARIA, ÎN BUDAPESTA nu te joci cu LEGEA! Rezultatele se văd la tot pasul. (va urma)

ce mai citeşte (urmăreşte) omul pe saituri...

...pe...youtube găseşti cele mai năstruşnice filmuleţe, de la imbecilităţi cu ştaif sau pur şi simplu doar imbecilităţi, până la lucruri serioase, lucruri care dau de gândit, lucruri care te fac să vizualizezi o viaţă de om şi să te pui eventual în locul lui, în cele mai diferite ipostaze...remember!...

... o încercare de a eluda eroarea

Un blog al unui bun prieten mă asigură, printre altele, că ar cam trebui să citesc mai întâi modificările modificărilor din/la articole şi apoi să stauuuuuu să critic greşelile care de fapt nu-s greşeli ci doar...erori de interpretare a unui text expus de la bun început cu susnumitele greşeli, aşa că ar fi de dorit să mă adâncesc într-un studiu mult mai profund decât am făcut-o până acum asupra profundurilor eronate luate în vizor. Dixit!

Un Concurs de exceptie! PCNews!

Alegere de ...alegere

Am constatat că de fiecare dată când apare pe lumea asta a noastră, Românica, un semn de îmbârligare politică şi idei murate scoase din marele borcan al politichiei, începem să ne foim în stânga şi-n dreapta şi nu ştim ce să mai scriem mai monstruos, mai prăpăstios, doar-doar s-o mai găsi cineva credul ca să intre într-o stare de prostire (sau mă rog, să iasă pentru scurt timp) şi să schiţeze, măcar, înţelegerea faptelor prezentate în aşa de colorate prezentări...Ne-am ridicat Parlamentul în cap! Cam aşa strigau (dar cu ...precauţie) cei puşi să aleagă între o păstrare "imorală" a unui funcţii - ...(Notă : am să continui când voi avea timp. Până atunci închipuindu-vă ce urmează...)

O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie)

Iată un motiv (ceva mai serios) să scriu despre o ţară, pe nedrept spun eu, hulită aproape, de mulţi români. Se pare că majoritatea acestor români n-a fost nici măcar 24 de ore în Ungaria, pentru că altfel se pare ar fi gândit şi evident s-ar fi exprimat despre locurile dar mai ales oamenii acestei ţări. Sunt de 3 zile aici dar parcă stau de o veşnicie...Un pământ primitor. Civilizat...În primul rând civilizat! Capitala - Budapesta -, perlă printre celelalte perle care sunt oraşele dunărene a constituit pentru mine o revelaţie! Şi spun asta în cunoştinţă de cauză . Acum aproape 25 de ani în urmă, o excursie de 3 zile prin ONT m-a "debarcat" in ţara vecinaă exact în centrul Budapestei. Şi atunci am constatat o serioasă deosebire dintre capitale: Bucureşti - un oraş mohorât, în culori terne de nuanţe de gri, cafeniu, albastru-murdar, cu o iluminare stradală demnă doar de străzile Londrei sfârşitului de secol 19, cu oameni degringolaţi, speriaţi, îmbrăcaţi îngrozitor cu aceleaşi terne veşminte învechite şi roase de atâta purtat, cu bătrâni care, aşezându-se disdedimineaţa la cozi lungi pe două şi trei rânduri pentru o pungă împuţită de tacâmuri de pui sau câteva oase, sau câţiva, deasemenea împuţiţi, stavrizi şi asta pentru a putea să-şi mai ajute copiii sau nepoţii să supravieţuiască. Un oraş, ca de altfel toate din Republica Socialistă România în care, se pare, prima comandă socială fermă era "Exterminaţi-i!" se ştie pe cine! Raţia de alimente era ceva mai substanţială în Capitală faţă de celelalte localităţi româneşti. Cam atât, însă! Te duceai în excursii prin ţară, la munte sau pe litoral, te ciocneai de aceleaşi fraze tocate mărunt de fiecare dată de niste buze cărnoase în spatele cărora, dincolo de minunatele "indicaţii preţioase" se regăsea neantul... : "Nu vindem pâine decât celor din localitate, care fac dovada că au buletin!"...Mda...Trebuia să dai, ADICĂ SĂ PLĂTEŞTI PÂINEA AIA PRĂPĂDITĂ DE DOUĂ/TREI ORI MAI SCUMP DECÂT FĂCEA, să umpli de "fericire" buzunarele vânzătorilor localnici...Umilinţa de a fi anonimul locuitor al acelei Românii era deplină! (va urma)

să vezi şi să nu crezi...încă un blog la orizont! (1)

E moda blogurilor... (dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!)...ca să vezi! Pe cine auzi... "Mi-am făcut blog!"...de parcă altfel nu se poate exprima. E adevărat că nu toţi pot să se exprime în scris (câteodată nici la modul direct, oral), dar BLOG-ul este cel care-i distinge de ceilalţi muritori "mai puţin dotaţi"...Foarte multe bloguri sunt bune. Chiar foarte bune. Se vede de la o poştă că au stil. Au pe "vino încoace, monşer". Au pregnanţă. Au bun-simţ. Altele însă...Dacă aş face o paralelă cu muzica, aş zice că cel mai bine se asortează la aste bloage, renumitele făcături contemporanistice care ne fierb sângele în vine, ne lasă fără replică în faţa Talentaţilor de Aur cu iz de salam sau nămol care le interpretează în felul lor caracteristic. Cred că aţi înţeles desigur că e vorba de MANELE. Textele agramate (că poezii nu-s în niciun caz) care fac deliciul unei importante părţi a populaţiei băştinaşe de la cel mai tânăr, până la cel mai bătrân...profund de...adânci(sic!) îţi ridică părul măciucă şi-ţi fac pielea de găină... :"Flăcărica şi cu State/ Se ceartă în episoade/State bea uischi pe-ascuns/Ş-are gliceamia-n sus/ Roza e însarcinată/Bucurie-n şatra toată/State-aşteaptă un nepot/ Ca să-l facă mafiot!..." Aceste versuri pline de simţire patriotică se potrivesc ca o mănuşă pe bloagele de care am mai amintit.

constatare 1 şi constatare 2

- Mai sunt doar vreo 8 zile şi încep din nou să mă sacrific pe altarul educaţiei naţionale! (zile de foc!)

- O alta : pe 23 August 1944 am început să ne eliberăm atât de tare de capitalism, încât ducându-i acestei societăţi "perimate"dorul zeci de ani, am restabilit-o după 1989! (E drept, nu sub forma lăsată în urmă ci cu alţi oameni, crescuţi viguros de o societate egalitaristă, în spiritul celor mai noi descoperiri ale ştiinţei (patriotic) multilateral...dezvoltate! - Atât de dezvoltată, încât mai era puţin şi HAOSUL ABSOLUT ne cuprindea definitiv!

TRĂIASCĂ!!

Strada Balamucului salvează pe Vasilesensual

Am găsit un subiect de...muls : "Raelieni, treceţi Prutul!". "Vasilesensual" nu se dezminte şi ne satisface plenar cu "subiecte tari"...(De fapt, nu am preluat decât ştirea-nfăţoşată pe fereastra mess-ului cu autorul în plin-plan.) Mă grăbesc, astfel, să preiau un titlu, cum am spus, de senzaţie. E clar! Legătura cu apariţia pe aripile zefirului muscal a unui nou concept şi anume acela al apărării "volens-nolens" a apropiaţilor acestuia. Suntem slabi, tu fă-ne tare! ...Şi luând exemplele pozitive (chiar, cele mai pozitive!!!) din istoria veacului trecut s-a trecut urgent la declararea în afara ţării a tot ceea ce este fixat, înşurubat de secole, în ţară!!! Personaje care au ţinut sute de zile pagina I a jurnalelor mondiale au fost mângâiaţi cu duioşie de unul din mai-marii lumii încălcătoare a drepturilor celorlalţi, făcând din conducătorul acestora din urmă un monstru pe lângă care cele două feţe mângâiate de zor (Hitler şi Hussein) au fost bebeluşi neajutoraţi. Iată cum o mână de ralieni convinşi că numai ei au dreptate şi-au făcut fericite rudele împrăştiate prin cele două "judeţe" ale unui stat care numai sub cizma muscală nu se poate spune că e. S-a încercat transferul Universităţii de Cizmărie cu profi cu tot folosind atacul direct ca armă de impunere a voinţei raliene, vânând jurnaliştii ca pe iepuri, cu arma automată sau cu lunetă( mai fiiiiiin, mai fiiiiiiin...), astfel, ca toţi trăitorii de sub pulpana raeliană să fie extaziaţi extrem.(mai vorbim)

Să vezi şi să nu crezi...

...Am cam lipsit de la datoria pe care eu însumi mi-o impusesem şi anume să mai scriu pe blog ceva mai des decât o fac...Da' ce, pot? Între timp s-au întâmplat lucruri, o mulţime, şi e "pe afară" şi "pe dinăuntru" ca să pot zice şi aşa...şi chiar..."pe dinăuntrul înăuntrului"... Ca să mă explic, îmi trebuie puţin chef...Dar nu-l prea am, aşa că o las pe altădată. O să mă adun...şi văd eu ce-oi face, până la urmă...De scris, voi scrie, făr' doar şi poate...dar, ce? Asta-i întrebarea!

Alte ştiri şi (parcă) tot trecătoare...

Un urs a omorât un om. Alt urs a fost împuşcat. Se dă verdictul dacă a fost primul urs. Băsescu a recidivat şi a pronunţat cuvântul "imbecil" referitor la un ministru. Ei şi? Vai ce se strofoacă lumea bună a presei...Măi, măi...Da ce făcuşi muică de intraşi în vizorul "marinarului"? Aud? Răscoală în PD-L...sau, nu? Madam Udrea (că tot a zis că demisionează dacă nu intră în parlament) face şi desface acolo, la Constanţa restructurând ceea ce numai ea vede... Se duce de râpă PD-L-ul, frate! Cu aşa membri...nemembri...Şi ce dacă? Acum e vacanţă. Da, da...(continuare...eventual, după...)

O ştire trecătoare...

O ştire face înconjurul planetei : Vaticanul, nu numai că admite existenţa extratereştrilor, dar şi pregăteşte lumea pentru noi dezvăluiri în materie! Nu comentez dacă e bine sau rău, ci doar că faptul în sine de RECUNOAŞTERE este un pas înainte. (E început de articol. Nu disperaţi. Când voi mai avea timp, voi comenta. Deocamdată, ar trebui să ne dea de gândit imaginile din Youtube!)

*Urmare la "Urrrraaaaaaaaa...bla,bla,bla!"

C'est la vie! Nu am primit banii de concediu nici până la ora asta : este 4 iulie 2008, ora 13,03...

Urrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! am intrat în concediu!

...Ne dedicăm acum, doar, concediului!
Starea de ...prostaţie în faţa unui aşa eveniment epocal este de natură să reverse peste noi cele mai plăcute(viitoare)amintiri pentru

ca mândria plecată în perpetuă adu-
lare să-şi poată produce efectele majore asupra spiritului nostru îmbâcsit de colbul muncii de peste an!
Poate acum să scriu(pentru a II-a sau a III-a oară) şi ceva mai serios, măcar şi pentru faptul simplu că ceea ce a trecut peste noi este deja...trecut. Alegerile (de parcă alea au fost alegeri?) au trecut ca şi cum n-ar fi fost (staţi numai puţin, să vedeţi ce-o să mai fie!)...Şi ce dacă? Ceva mai...altceva, mai candid, mai inocent, mai calin...trebuie să existe...Poate şi numai că pot scrie (în sfârşit!!!!!!) şi la proiectele mele; şi nu-s deloc puţine! Ar trebui să mai împac capra cu varza "par exemple", adică să-mi mai văd şi de preconizatele lucrări - unele începute...ehe,he...în timpuri (deja!)imemoriale(!!) În faţa unor asemenea proiecte, nu văd decât un singur comportament viabil aşa că luaţi aminte la anunţul din imagine şi...păşiţi în vârful picioarelor să nu mă deranjaţi!

Gânduri, gânduri...

E seară. Ce să mă fac, eu totuşi vreau afară.Îmi place afară ca ma plimb cu bicicleta sau cu"scateboard"-ul dar acum e stricat, aşa că mă plimb cu bicicleta şi mă joc cu mingea fotbal.Îmi place fotbalul(cel de câmp)eu sunt insă portar. Aţi citit bine? PORTAR. De ce? Pentru că fac plonjoane. Ca să faci un plonjon trebuie musai să te arunci. După joacă trebuie să te speli.Duş să fac nu prea îmi place, în schimb îmi place să fac baie cu multă spumă. M-am răzgândit şi nu mai ies afară.O să ies mâine, că şi mâine mai e o zi. La revedere! Vă pup dulce cu purici mulţi!...
Rândurile de mai sus sunt scrise de un băieţel. Nu-l condamnaţi că-i puţin împrăştiat. Aşa-s unii băieţi la 12 ani şi ceva.

Gata!! Ne-am scos!! - Pasaj de...trecere (n)

Gata!! Ne-am scos!!Avem cel puţin mai multă minte faţă de acum 4 ani. Am votat precum ne-a dictat conştiinţa. Suntem cei mai dintre cei mai dintre! Satisfacţia supremă de a vota este una dintre cele mai selecte satisfacţii. Suntem o naţiune de satisfăcuţi. Suntem cea mai satisfăcută naţiune satisfăcută, pentru că ne-am ales aleşii-n primării în mod voit şi în cel mai liber mod cu putinţă. Imaginile trucate de la Ştefăneşti-Ilfov sau Sinteşti au adus în faţă ratinguri nemaiauzite pe ogorul mass-media audiovizuală românească. S-au trucat ...trucuri, oameni buni! Lumea noastră, ahtiată după ştiri halucinante, a fost satisfăcută în cele mai adânci simţiri şi acest lucru nu ne face decât să ne arate şi mai mult satisfacţia supremă de a avea în fruntea noastră cetăţenească pe cei mai dintre cei mai!

De-a...v-aţi ascunselea!

...1,...2,...3,...4,...5,...6,...7,...8,...9,...10!!!!!!!!!! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!...
Minunat nu, oameni buni? Iată Turul 2, s-a apropiat...pâş-pâş...Peste câteva ore mă duc şi eu să salvez...Bucureştiul. Dar oare, mai am ce salva? Hai, pe la PG a MB să zicem că dacă nu-i Blaga e Oprescu şi ...invers, dar la sectoare...aoleo, măiculiţă...şi, tot să zicem, că pe la 1 - tot mai e cum mai e, dar la 4 şi 5, vorba cea de mai sus...aoleo, măiculiţă!
Notă : o să continui prezentul articol ceva mai la vale, după fapta-nfăptuită!!! (Noapte bună!)

Alegeri de...alegeri

Românica noastră dragă...O fi dragă, dar vorba aia : frate - frate, dar brânza-i pe bani! Cum credeţi că se uită oamenii din afara ţării la "minunatele" bălăcăreli autohtone, spume de convorbiri argotice (şi asta încă n-ar fi nimic!), înjurături neaoşe cu trimiteri precise la origini la care rămâi ...mască şi cu gura căscată de lipsa bipurilor necesare înfăţişării în faţa tuturor categoriilor de bipezi - de la mic la mare? Ne merităm soarta, cum ar spune Nea Gheorghe cel fără de prihană din Cucuieţii de Vale - am fost, suntem şi suntem mai departe nişte bieţi amărâţi printre binecunoscuţii "baştani", cu lanţuri de aur de câteva kilograme la gât şi care ne reprezintă cu ..."cinste" Românica noastră dragă, oriunde şi oricând...(urmează...o...urmare - cine ştie când oi avea timp s-o mai scriu şi pe-asta!)

Pasaj de ...trecere(!?)

Aveţi ceva de obiectat? Mă rog, fiecare gândeşte cum doreşte...

Haideţi fraţilor să mergem, floricele să culegem!...aşa sună un vers dintr-o colindă de Crăciun. Îndemnul acesta era viabil,poate, acum 100 - 150 de ani...dar acum...Care floricele? Poate renumitele pop/corns vândute cu de toate şi răspândite pe toate traseele pe care mâncătorii de produse de acestea fine le aruncă(inclusiv ambalajele)pe unde apucă...coşuri de gunoi există la tot pasul, dar mai ţine cineva cont de ele?

O NOUĂ STARE...

De mult timp nu am mai scris ceva (ei, nu chiar aşa de mult! - hai treacă de la mine)...şi totuşi evenimente s-au petrecut lanţ şi pe lumea mare şi pe cea mică - a se înţelege prin "lumea mare" - mapamondul şi prin "lumea mică" - lumea asta pe care trăim în Românica noastră dublu milenară care de la daci şi de la romani tot încercăm să-i dăm de capăt şi tot nu reuşim mare lucru, că de...aşa suntem noi românicii construiţi...Şi totuşi se apropie cu paşi repezi primăvara - vară (de vreo doi ani buni tot ne trezim ba cu chiciură în plină vară, ba cu furtuni cu tunete şi fulgere în plină iarnă, ba cu temperaturi extreme când te aştepţi mai puţin...aşa că, eu cred că am dreptate să pomenesc de anotimpul "primăvara-vară"). Un drum făcut-am săptămâna trecută prin satul Măgura - Moeciu la o pensiune, la care tot tragem cu nădejde de ani buni (să fac reclamă? îmi daţi voie?) - PENSIUNEA PEPINO. Asta, pentru că am avut o mini-vacanţă prilejuită de Summit-ul NATO din Bucureşti...Vrem, nu vrem, evenimentul ne-a lăsat "la vatră", fiecare pe unde a apucat...iar eu am apucat-o pe acolo - întâi prin Codlea şi apoi pe la porţile Pietrei Craiului, pentru că Măgura-Moeciu e plasată taman vis-a-vis de renumitul masiv montan. Dacă aţi citit până aici e în regulă! "O NOUĂ STARE" va continua până ne vom mai..."lumina" şi "ilumina" totodată...alături de cei cu care ne însoţim, sau pur şi simplu îi iubim şi îi respectăm : "Nu-ţi sunt prieten când îmi aduci daruri, ci atunci când nu-mi dai nimic." - o frază, spun eu memorabilă, rostită de un puşti de doar 12 ani...Chiar de la micile făpturi, noi ăştia marii putem învăţa multe...şi...totodată să ne pregătim sufleteşte de noi şi noi "aventuri" în care ne vom avânta sau mai bine zis în care ne vor arunca viitoarele vremi.

ştiriimportanteneagresează

timpanele

şivedereaaşacă
suntemdispuşi

laorice

compromisdoardoarosăscăpăm

cufaţacurată
şicuochiiîntregişicuauzuldeasemenea

nealteratceusunetedetromboane
trâmbiţesurledetotfelulaşacă...

pasajul nostru de ...trecere

...şi uite aşa, ne facem că plouă când nu e cazul...şi uite aşa, ne facem că plouă când e cazul...doar trăim în Românica...mă refer aici la un anunţ...neanunţat zile şi săptămâni întregi de onor ministeriul nostru de (aşa zisă) educaţie şi (cam tot pe-acolo) de cercetare(?!)...se ştia de summit-ul nato de luni bune...pe noi, bucureştenii ne bucură îndeosebi pentru că în zilele cu pricina trebuie să facem orice, numai dus şi întors de la serviciu nu, şi asta, tot de atunci, cu luni bune înainte se ştia...ai noştri ca brazii o scăldau...că de fapt tăricelul nu admite(auzi, nu admite!) - vai, ce oroare! - ca bucureşteanul ăsta de rând să nu vină la serviciu, chiar dacă se ştie că toată capitala va fi bulversată de summit...între noi fie vorba, capităluţa noastră scumpă e bulversată de când s-au apucat - în sfârşit! - s-o repare, s-o aducă la un nivel de civilizaţie citadină europenească...!...anunţul ăla de care făceam vorbire ceva mai sus era că în timpul summit-ului NU SE LUCREAZĂ la noi prin învăţământ, mai precis o mini-vacanţă, prinde bine, mai ales că , cică, se recuperează...mă întreb când, pentru că s-a stabilit de multişor un calendar de diferite faze de concursuri şcolare, care pică, normal, prin sâmbetele de recuperare şi cum nu prea mai sunt vichenduri libere - mai e şi vacanţa de paşti prin mijloc - apoi se apropie cu paşi repezi finalul anului şcolar(şi ăla stabilit de multişor)...aşa că...mă întreb ce mare scofală era să se anunţe oficial cu mult timp înainte că în zilele alea nu se va lucra(prin şcolile bucureştene). dar trăim prin românica noastră şi nu prin congo sau africa centrală, cu toate că şi acolo cred că există o mai mare înţelegere din partea autorităţilor de resort în privinţe asemănătoare...şi uite aşa, ca la noi la nimeni...prostia şi indolenţa, mână în mână, fără frontiere...

pasaj de...trecere (II)

Ma intreb in ce stare trebuie sa fii sa poti scrie ceva coerent, atata timp cat te streseaza o multime de chestii, mai mult sau mai putin de inteles...Vii la serviciu si...hodoronc-tronc! o colega iti sopteste destul de tare cat sa auda toata lumea : "vezi ca s-a anuntat la radio (care radio, nu specifica...dar a auzit ea) ca..." Si da-i si lupta, cu toata puterea, sa te convinga - si pe unii chiar reuseste - ca asa e...si ce a auzit EA e adevarul absolut...Nimic nu-i rastoarna principiile instalate de zeci de ani si devenite deja reflexe stabile, reflexe care, totusi, din punctul meu de vedere ar fi putut sa le mai elimine, sa le mai lustruiasca...macar putin, ca oricum s-au mai schimbat vremurile...

pasaj de...trecere (!)

...Ceva, acolo...

Cam de mult n-am mai intrat , ce sa mai zic de vreun articol, articolas...N-a prea fost vina mea, daca vreti sa ma intelegeti...numai intamplarea a facut ca azi sa ma implic mai mult in aceasta intreprindere...Dasr, daca tot am reluat, lucrurile - evident - nu se vor opri aici...Oricum, decat nimic...ceva, acolo!...

VERITABILA STARE ( VII ) INTERMEZZO

IATA...dragii mei un nou prilej de sarbatoare nationala, dar din pacate, cei care ar trebui sa decida n-o fac si mai mult ca sigur ca nu o vor face pentru ca, cel putin in situatia de azi, nu da bine (pentru ei) sa se incurce cu astfel de mezelicuri. Pai ce, e de colea sa renunte ei de buna voie la niste privilegii pe care, tot ei, le-au votat cu amandoua mainile? Pai ce, e de colea (mai ales ca da foarte bine, nu bine!) sa mai zgandare niste orgolii si in acelasi timp sa gadile altele, asemenea copiilor razgaiati carora daca li se iau jucariile incep sa zbiere si sa faca asemeni tuturor animalelor capabile de asa ceva? ASA CA...TRAIASCA UNIREA...PRINCIPATELOR! TRAIASCA CEA DE A 159-A ANIVERSARE A MICII UNIRI! TRAIASCA SI INFLOREASCA SCUMPA NOASTRA PATRIE, UNITA IN VECI...

Si se mai zice ca noi, poporul roman, nu avem sarbatori...Puahh! Chiar crede cineva?...

Sfarsit...(?!)

Bine ai...revenit, Poete, la aniversară! - Mihai Eminescu - 1850 - 1889 -

O mască veneţiană? - o temă cum nu se poate mai vie, pentru a-ţi marca ziua Luminii Tale, în cadrul Zilelor Porţilor Deschise ale Colegiului Naţional din Bucureşti care-Ţi poartă Numele!

Deci...TEMA E ...

MASCA