Un puşti de 12 ani şi jumătate a pictat tabloul de mai sus. Este o pictură frumoasă dacă mă înţelegeţi. Pentru el, iubitor în aceeaşi măsură de fotbal (pe care-l şi practică - e portar), matematică (îi merge mintea...brici) şi pictură (să spunem desen, mai degrabă - chiar dacă foloseşte acuarele, - dovadă, frontispiciul articolului de faţă) este un tur de forţă. Puştiul ar putea şi mai mult - idei are, dar trece de la una la alta rapid fără o finalizare definitivă. În această privinţă este foarte inconstant. Cu un curaj mai bine conturat, cu o dorinţă perfectibilă de a fi printre primii într-o formă total onestă însă, puştiul ar reuşi fără doar şi poate. Deocamdată, reuşita este de moment. Perspectiva pe termen mediu şi lung sperie. Îl sperie. Şi e păcat. E păcat pentru el, pentru viitorul lui. Cei care, din umbră, îl încurajează permanent de a accede pe locurile cele mai înalte pe care le merită, nu pot să şi muncească în locul lui şi pe undeva e dezamăgitoare situaţia. Speranţa moare ultima, aşa că...încă mai sper să-şi revină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu