Marele actor Ştefan Iordache a trecut în nemurire...azi, 14 septembrie 2008, la o clinică din Viena.

am putea să mai salvăm câteceva...

 - Ştii că eşti tare? Ţi-a spus cineva vreodată că eşti tare?  - Tare în ce? îl întreb eu pe tip...şi cu ce ocazie?La ce te referi, stimabile, când vorbeşti despre mine cât de tare sunt? De cap? În..."clanţă"? Nici de una nici de alta? Să fiu al dracului de înţeleg ce vrei să spui cu asta! (...să vedem ceva mai încolo, ce urmează...)

...şi s-a mai stins o stea...

O veste rea s-a răspândit pe canalele mass-media : actorul Ilarion Ciobanu s-a stins din viaţă azi dimineaţă, după o boală necruţătoare care l-a măcinat încet-încet, în ultimii ani. Dumnezeu să-l odihnească!

URRRAAAAA! (Ne-am cam (des) calificat la Mondialele din 2100!

Titlul pe care l-am scris mai sus este, cert, unul la care doar putem visa! SF ! Rar poţi vedea pe un teren (de fotbal, ţin să precizez) ceva ce NOI credeam că joacă NAŢIONALA - adică fotbal(şi culmea! chiar credeam!)şi ceea ce de fapt, s-a petrecut acolo. Un scor de "masă verde" sec,cu care o REPREZENTATIVĂ NAŢIONALĂ care chiar dacă nu este o formaţie de temut pe continentul european (desigur, trebuie să o amintesc - e vorba de LITUANIA)ne-a executat pe teritoriul propriu (dar ce e mai grav, e faptul că în ciuda unui public inimos care a împânzit un stadion cu tricolorul românesc şi care a dat dovadă de fair-play, "balerinii" noştri mioritici conform unei tradiţii milenare, s-au mitocănit şi înainte dar mai ales prin teren şi dincolo de el, iar "vajnicul baci" la conferinţa de presă nu mai prididea cu invectivele la adresa aceluiaşi public care după ce că a plătit un preţ piperat pe bilete pentru a vedea o victorie comodă a naţionalei noastre ): "...am avut un public ostil"...Probabil se referea la acest public doar din punctul de vedere al domniei sale, pentru că din tribune i s-a strigat de la obraz "Demisia!", "Demisia!". Cert este că sub conducerea înţeleaptă a lui V.P.,ai noştri au dat-o în bară. Scorul de 3 la 0 încasat de românaşii noştri antrenaţi doar (se pare)să-şi clameze de fiecare dată DREPTURILE băneşti, să dea cu tifla maidaneşte oricui le încape în vizor, să arunce cu pietre şi să persifleze cu...bipuri, să se împopoţioneze cu accesorii scumpe (pentru care un om de rând dar muncitor nici în 7 vieţi nu reuşeşte să le achiziţioneze)spune multe despre "personalităţile" din teren ale fotbalului actual românesc.Ruşinea de a nu juca nimic timp de peste 90 de minute plus prelungirile nu o posedă nici măcar aşa, de ochii lumii...Aţi auzit cum se văitau, dragii de ei, în micile interviuri pe care aceiaşi jurnalişti scuipaţi şi înjuraţi cu câteva ore înainte le luau cu osârdie.Culmea e că au impresia că sunt şi crezuţi!(După o pauză binemeritată, voi relua cu scârbă aceste câteva impresii de pe marginea meciului dintre "aerieni" şi "galactici".)

...O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie - 2)

O mică mare paranteză ar mai trebui făcută, acum, când mai toate mentalităţile românilor au rămas bine-merci aproape intacte - poate ca doar nişte...reflexe din vremurile deja apuse -...Pentru că trebuie făcută o delimitare clară între excesele cu iz naţionalist ale unora şi manifestările normale ale anonimilor de pe stradă indiferent cărei ţări aparţin aceştia. Budapesta este o adevărată metropolă. Trebuie să o recunoaştem - vrem sau nu vrem. Au şi ei (budapestanii) uscăturile lor, dar asta nu-i împiedică să se poarte civilizat, iar acest lucru se observă peste tot. Câteva exemple? Nu-s câteva. Aş putea da o mulţime. (Dacă mi-a plăcut ceva în viaţă, printre altele, a fost şi plăcerea călătoriei - în general, atât cât s-a putut - "per pedes apostolorum" tocmai pentru a vedea şi a fi permanent printre oameni). Să fim atunci drepţi şi să judecăm în cunoştinţă de cauză. Spuneam mai sus de niscaiva exemple. În plimbările mele prin capitala maghiară nu am putut decât să remarc ceea ce aici pe la noi ar părea total lipsit de...decenţă : coabitarea unor valori din perioada comunistă cu cele din contemporaneitate. Monument, placă comemorativă sau orice altceva care să amintească de respectivele personalităţi (în special ale culturii universale)...sunt integrate corespunzător în "peisaj", fără să fie şi maculate, însă, de "distinşii" graffiti-eni care, din păcate, la noi se dau în stambă oriunde ar putea ajunge cu sprayurile lor colorate, cu largul concurs al celor din jur care tolerează, ca să nu spun mai mult, prin indiferenţă - zic eu criminală - aceste fapte. Ce vreau să spun este faptul că AICI, ÎN UNGARIA, ÎN BUDAPESTA nu te joci cu LEGEA! Rezultatele se văd la tot pasul. (va urma)

ce mai citeşte (urmăreşte) omul pe saituri...

...pe...youtube găseşti cele mai năstruşnice filmuleţe, de la imbecilităţi cu ştaif sau pur şi simplu doar imbecilităţi, până la lucruri serioase, lucruri care dau de gândit, lucruri care te fac să vizualizezi o viaţă de om şi să te pui eventual în locul lui, în cele mai diferite ipostaze...remember!...

... o încercare de a eluda eroarea

Un blog al unui bun prieten mă asigură, printre altele, că ar cam trebui să citesc mai întâi modificările modificărilor din/la articole şi apoi să stauuuuuu să critic greşelile care de fapt nu-s greşeli ci doar...erori de interpretare a unui text expus de la bun început cu susnumitele greşeli, aşa că ar fi de dorit să mă adâncesc într-un studiu mult mai profund decât am făcut-o până acum asupra profundurilor eronate luate în vizor. Dixit!

Un Concurs de exceptie! PCNews!

Alegere de ...alegere

Am constatat că de fiecare dată când apare pe lumea asta a noastră, Românica, un semn de îmbârligare politică şi idei murate scoase din marele borcan al politichiei, începem să ne foim în stânga şi-n dreapta şi nu ştim ce să mai scriem mai monstruos, mai prăpăstios, doar-doar s-o mai găsi cineva credul ca să intre într-o stare de prostire (sau mă rog, să iasă pentru scurt timp) şi să schiţeze, măcar, înţelegerea faptelor prezentate în aşa de colorate prezentări...Ne-am ridicat Parlamentul în cap! Cam aşa strigau (dar cu ...precauţie) cei puşi să aleagă între o păstrare "imorală" a unui funcţii - ...(Notă : am să continui când voi avea timp. Până atunci închipuindu-vă ce urmează...)