O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie)

Iată un motiv (ceva mai serios) să scriu despre o ţară, pe nedrept spun eu, hulită aproape, de mulţi români. Se pare că majoritatea acestor români n-a fost nici măcar 24 de ore în Ungaria, pentru că altfel se pare ar fi gândit şi evident s-ar fi exprimat despre locurile dar mai ales oamenii acestei ţări. Sunt de 3 zile aici dar parcă stau de o veşnicie...Un pământ primitor. Civilizat...În primul rând civilizat! Capitala - Budapesta -, perlă printre celelalte perle care sunt oraşele dunărene a constituit pentru mine o revelaţie! Şi spun asta în cunoştinţă de cauză . Acum aproape 25 de ani în urmă, o excursie de 3 zile prin ONT m-a "debarcat" in ţara vecinaă exact în centrul Budapestei. Şi atunci am constatat o serioasă deosebire dintre capitale: Bucureşti - un oraş mohorât, în culori terne de nuanţe de gri, cafeniu, albastru-murdar, cu o iluminare stradală demnă doar de străzile Londrei sfârşitului de secol 19, cu oameni degringolaţi, speriaţi, îmbrăcaţi îngrozitor cu aceleaşi terne veşminte învechite şi roase de atâta purtat, cu bătrâni care, aşezându-se disdedimineaţa la cozi lungi pe două şi trei rânduri pentru o pungă împuţită de tacâmuri de pui sau câteva oase, sau câţiva, deasemenea împuţiţi, stavrizi şi asta pentru a putea să-şi mai ajute copiii sau nepoţii să supravieţuiască. Un oraş, ca de altfel toate din Republica Socialistă România în care, se pare, prima comandă socială fermă era "Exterminaţi-i!" se ştie pe cine! Raţia de alimente era ceva mai substanţială în Capitală faţă de celelalte localităţi româneşti. Cam atât, însă! Te duceai în excursii prin ţară, la munte sau pe litoral, te ciocneai de aceleaşi fraze tocate mărunt de fiecare dată de niste buze cărnoase în spatele cărora, dincolo de minunatele "indicaţii preţioase" se regăsea neantul... : "Nu vindem pâine decât celor din localitate, care fac dovada că au buletin!"...Mda...Trebuia să dai, ADICĂ SĂ PLĂTEŞTI PÂINEA AIA PRĂPĂDITĂ DE DOUĂ/TREI ORI MAI SCUMP DECÂT FĂCEA, să umpli de "fericire" buzunarele vânzătorilor localnici...Umilinţa de a fi anonimul locuitor al acelei Românii era deplină! (va urma)