Incheiam ultima postare cu inscriptia de pe steagul pierzaniei "Speranta moare ultima", sintagma de care ne e frica, parca, sa scapam. Asta e paiul pe care inecatul il agata, doar - doar duhul mortii se va abate de la el si ocolindu-l va incerca pe la "poarta" altuia cu mai mult succes. Cam asa s-ar pune problema daca solutia ar fi unica. Din fericire, sau din pacate (Aici e vorba mai mult de sensul din care privesti : optimist sau pesimist.) lucrurile par si nu par ce par a fi. Febra unei desarte crize financiare globale incepuse sa ne bantuie fundurile in asa hal, incat uitaram pur si simplu ca pe lume mai exista si altceva decat falimente si sinucideri de pe urma acestora. Romanica noastra cea milenara s-a zbatut sa-si pastreze aproape neatins statutul de tara ocolita de sus numitul duh. (Daca nu va convine, puneti in loc "febra" - si ea amintita ceva mai sus si cam tot in circumstante asemanatoare.) A incercat - pe mana Bancii Nationale, sa-si imbunatateasca imaginea, aproape terfelita de imbecilitatea unora cu lantul de aur gros cat sarpele boa si se pare ca, cel putin, a reusit. Deocamdata e un fel de victorie a la Pyrus. Euro a fost cotat azi la 3,66 si ceva. O.K. Sa vedem ce mai urmeaza, mai ales ca totusi, traitori pe asta lume suntem toti - si idioti, si imbecili, si cei cu trei - patru maini dar si cei (mai) intregi la trup si mai ales la minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu