joi, decembrie 25, 2008

Cioca-boca, cioca-boca/ Bat ciocanele mereu...

...Si ce ciocane..Mama mia!...Clasa muncitoare merge in Paradis; tinuta de manuta, nobila clasa uitandu-se cu atentie sa nu ii intre vreo ...ge(o)ana in ochiul ala bun cu care se face pe la romani treaba aia sucita si invartita de sute de ani (ca ni s-a dus si buhul peste mari si tari ca cat de esperti este romani in asa materie!)...Mda...S-a mosit un Guvern. Dar ce guvern! Traiasca Craciunul multilateral dezvoltat! Traiasca (bine) poporul ( dar asa, cam peste 30 de ani! cand cei de guverneaza azi vor fi bunicii de maine care vor trai multumitor sa vaza odraslele odraslelor lor ce bine o duc si pe ce culmi de civilizatie si progres au ajuns dupa atatea si atatea sacrificii pe care le-au facut!)
...Si tot in spiritul acestor marete sarbatori, un glas din multime (dar nu prea anonim!) ne-a mai demonstrat din nou (de parca mai era nevoie de asa ceva) ca energiile sinergice ale faptelor mai efluveaza prin arterele intarite in multizeciada de lupte revolutionare, subliniind poate pentru ultima oara ca, totusi, pentru a ajunge in Paradis, clasa noastra muncitoare trebuie musai sa treaca prin furcile caudine ale capitalismului reformat. Meandrele acestei tranzitii au fost remarcabil nuantate de sfintele vorbe de duh, rostite de personajul cu pricina, personaj care a evoluat in acesti ultimi ani, trebuie sa recunoastem fara tagada acest lucru ! Pai, nu va satisfac plenar acele alese vorbe mestesugite, citez : "Mai, dezaxatilor!" in contrast evident cu cele spuse mai indaratelea (citez din nou) : "Mai, animalule!"...? O sa ziceti ce vreti...Eu, analizez doar aceste minunate rostiri rostuite la un interval de timp rezonabil si imi dau seama ca evolutia este evidenta! La atatea ciocane desfasurate de-a lungul vremii cu noima sau nu prea, un refrenarel cu cantec cu tot din clasele primare ne mai revigoreaza un pic, indemnandu-ne la o reala reflectie asupra necesitatii schimbarii din viata noastra a mentalitatilor retrograde dealtfel, cum ca un cui batut acum unde trebuie ne va da mai putine batai e cap atunci cand, in sfarsit, vom realiza ce trebuia de mult realizat : colivia este mult mai mare vazuta din exterior spre interior decat invers!, pentru ca, nu-i asa? orice roman s-a nascut poet si starea natiunii e aia, mereu aceeasi, adica, aia care e.

Niciun comentariu: