(despre alegerile domniilor noastre)
Ne-am dat in cap singuri. Nu o spun numai eu, dar daca tot sunt pe aici, macar sa ma aflu in treaba si sa ma mai bag in seama. E ciudat ce spun, dar cam asta e realitatea. Se implinesc niste, destui, ani de la o schimbare de regim pe care foarte multi dintre noi ne-am fi dorit-o RADICALA, dar uite, ca nu s-a putut. Nici macar ca niste vise frumoase nu pot sa ii iau - pe aia, pe ani adica. Uimitor e ca printre lucrurile castigate si pastrate cu adevarat dupa cucerirea puterii este libertatea de a injura!
Mai mult sau mai putin direct, ceea ce se intampla mai deunazi pe la cozile alea interminabile in asteptarea, desarta de cele mai multe ori, a ceva ce se va da (si daca intamplator, chiar se...baga, "- Dati mai putin, acolo, in fata, sa prindem si noi!"), injuratura a devenit o interventie de "bun-simt" (sic!) in orice conversatie cu unul sau mai multi interlocutori. Si asa a continuat, luptandu-se, in primul rand, cu limba romana literara care "facea ravagii" prin toate cartile tiparite si obliga astfel pre multi sa se exprime fluent si, evident, corect. Victoria deplina a INJURATURII, se pare ca e deplina si o vom saluta cu, inclusiv, lovituri de tun, marcand-o pentru vecie in marea carte a propasirii acestui popor ca una dintre cele mai mari realizari!
Sa nu ne facem iluzii ca ar fi singura cucerire democratica. Am spus-o mai sus ("printre lucrurile..."). Am lasat-o a doua ca importanta, pentru ca are un caracter aparte. S-a pastrat ca definitorie si, intr-un fel, a devenit - poate chiar de aceea - o "valoare" autentica in noianul de nonvalori care ne sugruma existenta de zi cu zi; poate banuiti deja : HOTIA !
Daca pe cea dintai am putea spune ca am recastigat-o, nu acelasi lucru putem spune despre cea de a doua si e de inteles, pentru ca ceea ce parea sa fie pus sub control dinamizand si intarind anumite institutii abilitate ale statului, am constatat, si pe zi ce trece verificam ca avem PERMANENT dreptate in cea ce gandim: HOTIA este sport "national". De la doua mii de lei sau trei cearceafuri "imprumutate" de pe franghie, s-a trecut cu sprijinul neprecupetit de direct al celor pusi sa apere legile, la MAREA DEVALIZARE NATIONALA. Vechii borfasi de rand sunt niste bieti debusolati ai sistemului ispasindu-si cu acribie pedepsele si asteptand ziua cea mare cand poarta penitenciarului se va inchide in urma lor si, eventual, sa se reapuce de ceea ce stiu ei mai bine - sa fure, intrand rapid pentru o noua portie de ani multi pentru o gaina sau o curea rupta dar revendicata de vechiul proprietar, acolo de unde iesisera nu cu mult timp inainte.
Ar spune unii ca e inuman si imoral ca pentru o gaina fie ea si decedata sa faci ani buni de inchisoare, iar pentru cei care confunda bunul public cu buzunarul personal NUP-ul este mana cereasca, absolvindu-i de orice vina. Asa o fi, dar legile noastre atat de intortocheate si care cuprind o serie de portite de scapare pentru astia din urma ne arata ca TOTDEAUNA se cer probe indubitabile si dovada cea mai graitoare pentru o condamnare cu sorti de izbanda este tocmai existenta acelei biete gaini si care nu e deloc virtuala.
Voi reveni la tema aceasta zilele urmatoare.
