vineri, noiembrie 30, 2007

VERITABILA STARE IV

Am trecut de faza în care toată naţia aliniată strigă "Ura!" la comanda şefului care de fapt are şi el un şef şi care la rându-i are un alt şef care răspunde de tot ce şeful care are şef şi comandă la comanda altui şef comandă să se strige...Cel puţin aşa credeam până mai zilele trecute când am observat o schimbare, hai să zicem de atitudine şi când, cei ..."îndreptăţiţi" în a-şi revendica permanent aura de purtător de steag s-au întors cu 180 de grade şi au început să clameze ceea ce exact în timpul scurs până atunci, făceau taman invers. E cazul să vă mai spun nume? Unul, care face valuri din 1990 încoace, valuri de esenţă pur naţionalistă şi ar fi comic dacă nu ar fi de-a dreptul tragic. Tragic pentru cei care se vedeau mâncaţi cu pâine unsă cu pastă de paprika şi înecaţi în palinka. Tragic şi pentru cei care se visau şefi absoluţi peste o naţie neaoşă, pură, fără urmă de sânge stricat. Şi unii şi alţii, din fericire (dar nu pentru ei!) au rămas cu buza umflată. Democraţia de tip "demo" a cam rămas în urmă, iar calea spre cea autentică e presărată cu verze care mai de care mai înfoiate sau dimpotrivă... (N.T. Dacă nu vă place varza o puteţi înlocui cu "gogoaşa"; practic e acelaşi lucru, iar rezultatul s-a văzut din plin la evenimentul "epocal" din care RRRRomânia Eurrrropeană a ieşit mai mândră, mai puternică(în dezbinarea tradiţională!), mai accesibilă pentru cei plecaţi cu căruţa prin lumea largă şi (re)veniţi cu pluta - şi asta în cel mai bun caz - pentru că de regulă aceştia vin înapoi însoţiţi, nu de alta, dar ar fi chiar o eroare să gândim în alţi termeni.)
O veste de ultimă oră ne semnalează că vestitul motan Felix se va retrage (în sfârşit) de pe scenă, lăsând şi pe alţii la hârdăul de lapte proaspăt şi gras. Să nu credeţi până nu o să vedeţi cu ochii voştri minunea - cică va fi în ianuarie - . Cică...Până atunci, starea noastră cea de toate zilele...rămâne constant aceeaşi. Adică de lehamite. Poate mâţele stresate ani în şir de comentariile miorlăitoarelor acolite îşi vor revendica şi ele, în final, o parte din moştenirea lăsată drept gaj pentru dezvoltarea incertă(zic eu) dar sigură (zic ele) a unui imperiu conservator de ...mediatic! Amin!...

VERITABILA STARE IV

Am trecut de faza în care toată naţia aliniată strigă "Ura!" la comanda şefului care de fapt are şi el un şef şi care la rându-i are un alt şef care răspunde de tot ce şeful care are şef şi comandă la comanda altui şef comandă să se strige...Cel puţin aşa credeam până mai zilele trecute când am observat o schimbare, hai să zicem de atitudine şi când, cei ..."îndreptăţiţi" în a-şi revendica permanent aura de purtător de steag s-au întors cu 180 de grade şi au început să clameze ceea ce exact în timpul scurs până atunci, făceau taman invers. E cazul să vă mai spun nume? Unul, care face valuri din 1990 încoace, valuri de esenţă pur naţionalistă şi ar fi comic dacă nu ar fi de-a dreptul tragic. Tragic pentru cei care se vedeau mâncaţi cu pâine unsă cu pastă de paprika şi înecaţi în palinka. Tragic şi pentru cei care se visau şefi absoluţi peste o naţie neaoşă, pură, fără urmă de sânge stricat. Şi unii şi alţii, din fericire (dar nu pentru ei!) au rămas cu buza umflată. Democraţia de tip "demo" a cam rămas în urmă, iar calea spre cea autentică e presărată cu verze care mai de care mai înfoiate sau dimpotrivă... (N.T. Dacă nu vă place varza o puteţi înlocui cu "gogoaşa"; practic e acelaşi lucru, iar rezultatul s-a văzut din plin la evenimentul "epocal" din care RRRRomânia Eurrrropeană a ieşit mai mândră, mai puternică(în dezbinarea tradiţională!), mai accesibilă pentru cei plecaţi cu căruţa prin lumea largă şi (re)veniţi cu pluta - şi asta în cel mai bun caz - pentru că de regulă aceştia vin înapoi însoţiţi, nu de alta, dar ar fi chiar o eroare să gândim în alţi termeni.)
O veste de ultimă oră ne semnalează că vestitul motan Felix se va retrage (în sfârşit) de pe scenă, lăsând şi pe alţii la hârdăul de lapte proaspăt şi gras. Să nu credeţi până nu o să vedeţi cu ochii voştri minunea - cică va fi în ianuarie - . Cică...Până atunci, starea noastră cea de toate zilele...rămâne constant aceeaşi. Adică de lehamite. Poate mâţele stresate ani în şir de comentariile miorlăitoarelor acolite îşi vor revendica şi ele, în final, o parte din moştenirea lăsată drept gaj pentru dezvoltarea incertă(zic eu) dar sigură (zic ele) a unui imperiu conservator de ...mediatic! Amin!...

joi, noiembrie 29, 2007

VERITABILA STARE III (INTERMEZZO IV)

Să avem pardon de cele întâmplate de vichend. Senzaţia mea a fost că ceea ce s-a petrecut a fost ca în videoclipul cu "sosirea" extratereştrilor! Ce mai trebuie comentat şi, mă rog, pentru ce atâtea valuri de ...optimism care au zguduit naţia, când s-a văzut foarte clar câtă încredere în aleşii lui are acest neam. Ziceam mai zilele trecute că trebuie aşteptat "momentul de dupe" ca să avem ce comenta...Momentul "de dupe" a venit" dar, din păcate rămânem cu momentul, pentru că ceea ce trebuia comentat nu poate fi în niciun fel comentat. Aşa că, voi rămâne doar cu titlul de paranteză pentru discursul prezent, urmând, ca optimişti cum ne aflăm, să aşteptăm...eventualele tururi de scrutin pentru a ne putea edifica. Până atunci, vorba marelui comic român Vasile Tomazian :"Sal'tare taică şi noroc!"

Farfuria zburătoare

video

luni, noiembrie 19, 2007

VERITABILA STARE III - INTERMEZZO 2


Iată că am ajuns pe la mijlocul stării. De astă dată, o stare de lehamite. Nu-i târziu să renunţ la ea; la lehamite, ce v-aţi închipuit?...Chestia cu "băgatul picioarelor" a cam rămas în urmă. Nu-i nimic, totul e să nu ne-o ia iar, înainte. Aşa că, să judecăm la rece (de aia am postat "brăduţul") aspectele care ne interesează...Deci, e vorba de alegeri europarlamentare. Plus referendum. Dacă până acum, politicienii, aproape fără excepţie, îşi băgau picioarele în tot ce însemna buna cuviinţă, respect pentru alegător, azi, dimpotrivă, aceiaşi îşi afişează nonşalant dulceaţa interesului major şi se adresează alegătorului cu cele mai subtile demersuri, doar-doar vor fi din nou în fruntea bucatelor (fie ele şi uninominale!), dar nu aici în târgul murdar bucureştean ci, eheheeeee...acolo, departe de "lumea dâmboviţeană dezlănţuită", taman în buricul Europei...
Vom aştepta cu sufletul la gură deznodământul şi de abia "dupe" vom fi în măsură să mai comentăm înlocuirea acţiunii active("băgatul..ştiţi voi a ce...") cu populara acţiune pasivă care este aia de ne-a cuprins pe mulţi, adică lehamitea.

miercuri, noiembrie 07, 2007

VERITABILA STARE (III) - INTERMEZZO

Îmi bag picioarele, calc pe urmele altora, stau drept dar gândesc strâmb, ce minunat e afară când bate vântul, tot minunat e şi când nu bate vântul, azi o groapă, mâine...cine ştie, măcar de aş şti, aşşşşşşş....noapte bună!

sâmbătă, noiembrie 03, 2007

VERITABILA STARE (II)

..."Dupa urmele lasate pe unt"...asa suna o concluzie surprinzatoare a unui banc din vremea cand eram elev. Important e ca acest final a fost reluat, si reluat, si iar reluat cu osardie in variante care mai de care mai ...apetisante ale respectivului banc...Intrebarea era urmatoarea : dupa ce recunosti ca un elefant ti-a umblat prin frigider? Deci, big-foot-ul canadiano-american era (este, va fi ) mic copil pe langa ditamai elefantul. "Imi bag picioarele..." este chintezenta unei intregi filosofii de marlanie configurata. Nevinovata, dar tot atat de adevarata, concreta, se insinueaza printre literele alfabetului combinat subtil de tot felul de analfabeti de sorginte...culta (?!) ajunsi pe cai tot atat de (o)culte pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres in ditamai PARLAMENTUL ROMANIEI! Cand o Italie siderata de oribilele scene petrecute ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic - un fapt divers prin excelenta la periferia Capitalei Eterne - tremura de groaza, Ministerul nostru de Externe nu face decat sa mimeze surprinderea totala fata de aceste lucruri si infiereaza cu manie proletara prin cuvinte mestesugite gravele derapaje ale unor imigranti perpetui care, de cand ne-am aliniat UE in ...cuget si-n simtiri, nu ne fac decat deservicii, trimitandu-ne la starea de om-maimuta...perpetua, stare in care am intepenit deja tot asteptand "binecuvantarea" Occidentului ...

joi, noiembrie 01, 2007

VERITABILA STARE (I)

Ne aflam intr-o permanenta stare de inconstienta vecina cu prostia perpetuata la infinit de o mana de hamesiti vesnici ai tranzitiei spre nicaieri si asta chiar daca suntem cu ambele picioare in UE. Am impresia ca ne conformam si mai bine cunoscutei expresii neaose, expresie ce nu face decat sa dea gir unei absolute semnificatii extrem de adanci formate de-a lungul timpului..."Imi bag picioarele..."...Mda...Imi bag picioarele (in ea de ...viata, de lume, de saracie, de ...)...Teorie si practica. Practica si teorie. Cum s-ar putea numi starea in care o intreaga natiune e purtata cu zaharelul de cativa nesimtiti: ei sunt cei care dribleaza si fenteaza, tot ei dau goluri si tot ei apara. Ce apara? Dumnezeu cu mila ce apara. Isi baga picioarele cu nonsalanta in tot ce e constructiv, facand din drept o bagatela lustruita cu stangul de atata scarpinat pe comodele canapele, fotolii sau mai stiu eu pe ce isi odihnesc fundurile imense aduse la aceasta stare de capacitatea recunoscuta de ubevism permanent...(Pentru cititorul neavizat - ubevism( de la ubv=unde bate vantul). Si le merge struna...Solidaritatea bocanciosilor in trebile natiei face parte din starea de fapt indusa de aceeasi stare de tranzitie perpetuata la infinit de aceiasi indivizi, pastrati ca sa lase urme precum big foot-ul canadiano-american.