duminică, decembrie 23, 2007

MOŞ CRĂCIUN ŞI ANUL NOU(de fapt - VERITABILA STARE VI)


Dragi conaţionali (şi nu numai!)...A fost Crăciunul!!!!!!!!!!! A fost Anul Nou!!!!!!!!! Nu le-aţi simţiţi? V-aţi înghesuit câteva zile prin toate supermarketurile şi hypermarketurile scumpei noastre patrii pentru a vă cheltui şi bruma de parale pe care aţi acumulat-o de-a lungul anului de dinaintea marelui transfer din rafturi în cămara personală, graţie unei milostiviri din ultimul moment al patronului sau patroanei, sau patronilor sau patroanelor, sau - pur-şi-simplu - guvernaţilor, care, normal că nu au uitat să se autodefinească drept "cei mai dintre cei mai"buni oameni de pe pământ, pentru ca să vedeţi dumneavoastră ce se munceşte şi cu cât drag pe lângă masa Guvernului, pe culoarele clădirii sau "filialele" guvernamentale -prefecturile, agenţiile şi tot felul de organizaţii - prelungiri citoplasmatice ale reprezentanţilor numitului Guvern! Firmele de firme (unele de...buzunar - dar de buzunarul cumnatului, cumnatei, verişorului de-a 7-a spiţă), câştigătoare ale unor licitaţii grase, ele, firmele - dar ce credeaţi?! - fiind scutite de emoţii, pentru că au dat obolul atunci când a trebuit şi, normal ...băieţii de băieţi deştepţi au ţinut minte şi le-au lăsat să câştige, chiar dacă respectiva licitaţie ar fi trebuit s-o câştige altă firmă(alte firme). Ţara lui Papură Vodă nu se dezminte nici acum. Într-o lume normală, civilizată, la mari sărbători, cum sunt cele pe care le-am parcurs, preţurile - o ştie toată lumea - scad spectaculos. La noi, nu. În ciuda ofertelor abundente din toate părţile de produse aduse din cele patru colţuri ale lumii, în scumpa noastră ţară, preţurile cresc. De fiecare dată, "tunarii", "ţepuitorii" ( recunoscuţi de 18 ani încoace) câştigă "războiul" cu clienţii potenţiali, adică cu noi, ăştia de rând, care nu prea avem de ales şi CUMPĂRĂM, CUMPĂRĂM, CUMPĂRĂM orice, numai să CUMPĂRĂM! În acest timp, în patria noastră dragă se petrec lucruri pe care oamenii întregi la cap ar trebui să ia aminte mai mult decât au făcut-o (oare?!) până acum. Proprietari obraznici, care-şi aruncă, la -18 grade cât arată termometrele, chiriaşii afară numai pentru motivul că aceştia au copii şi-s deranjaţi când copiii mai ţipă, sau se joacă la ora când ei consideră că se doarme (10, 11, 12, 13 !!!) încă, dar nu ezită să intre în camera chiriaşului fără avizul acestuia "salvând" unele alimente pe care el le consideră inutilizabile de către chiriaşi - adică furându-le (pentru că, ăsta-i cuvântul - furt -)din avutul personal, sau şicanându-i permanent. Dar ce nu se mai petrece în scumpa noastră ţară? Incendii, inundaţii, zăpezi normale pentru toţi numai pentru autorităţi, nu...LA MULŢI ANI! (articol terminat in ianuarie 4, 2008)

duminică, decembrie 09, 2007

VERITABILA STARE V

Cu ce or fi unii mai buni decât ceilalţi? De ce unii socotesc întâi ce vor face cu banii şi apoi se gândesc la modalitatea de a-i câştiga printr-o muncă onorabilă? Prea multă batjocură şi zău că nu merită... Măcar de ochii propriilor copii şi tot ar fi nimerit ca decenţa în vorbe dar mai ales în fapte să fie la ordinea zilei pentru cei pe care indecenţa este mai mult decât...decentă. Probabil că nu vă închipuiţi despre cine e vorba...Se poate totuşi citi printre rânduri şi atunci...Atunci, mâna de parlamentari care nu acceptă nici în ruptul capului o evidenţă strigătoare la cer dar în acelaşi timp şi sfidătoare la adresa amărâţilor care supravieţuiesc cu câteva zeci de lei pe lună (la care, dacă au copii, se mai adaugă - din fericire - şi alocaţia), atunci, spun, deosebirea dintre cele două categorii n-ar mai fi atât de discrepantă, dacă acea mână cu ...zece degete din prima categorie şi-ar mai spăla din când în când ruşinea şi ar da 1 % din banii necuveniţi, celor din categoria a II-a, care pe bune, ar şti mult mai bine ce să facă cu ei. Şi totuşi, despre cine e vorba? Despre ce parlamentari? Cine sunt ei? Ce-au făcut ei bun pentru poporul ăsta care i-a ales cu dorinţa deloc utopică de a se schimba ceva în mod real? "Să trăiţi bine!"... Trăim, mânca-ţi-aş, jur pe copilaşi, să-mi sară ochii dacă te mint...

luni, decembrie 03, 2007

VERITABILA STARE IV - INTERMEZZO (V)


Aşa ar trebui să arate "pomul de iarnă" al parlamentarilor români...şi nu altfel; în aşteptarea unor guzgani mai graşi, aşezaţi ciorchine pe nişte crăci incerte, respectivii (motani, mâţe...) nu fac decât să facă ce ştiu mai bine să facă,...adică nimic. Păi ce, e de colea să asişti impasibil, de la înălţime, cum "cei de rând"(şi tot motani, şi tot mâţe) s-u-p-r-a-v-i-e-ţ-u-i-e-s-c! de pe azi pe mâine?

vineri, noiembrie 30, 2007

VERITABILA STARE IV

Am trecut de faza în care toată naţia aliniată strigă "Ura!" la comanda şefului care de fapt are şi el un şef şi care la rându-i are un alt şef care răspunde de tot ce şeful care are şef şi comandă la comanda altui şef comandă să se strige...Cel puţin aşa credeam până mai zilele trecute când am observat o schimbare, hai să zicem de atitudine şi când, cei ..."îndreptăţiţi" în a-şi revendica permanent aura de purtător de steag s-au întors cu 180 de grade şi au început să clameze ceea ce exact în timpul scurs până atunci, făceau taman invers. E cazul să vă mai spun nume? Unul, care face valuri din 1990 încoace, valuri de esenţă pur naţionalistă şi ar fi comic dacă nu ar fi de-a dreptul tragic. Tragic pentru cei care se vedeau mâncaţi cu pâine unsă cu pastă de paprika şi înecaţi în palinka. Tragic şi pentru cei care se visau şefi absoluţi peste o naţie neaoşă, pură, fără urmă de sânge stricat. Şi unii şi alţii, din fericire (dar nu pentru ei!) au rămas cu buza umflată. Democraţia de tip "demo" a cam rămas în urmă, iar calea spre cea autentică e presărată cu verze care mai de care mai înfoiate sau dimpotrivă... (N.T. Dacă nu vă place varza o puteţi înlocui cu "gogoaşa"; practic e acelaşi lucru, iar rezultatul s-a văzut din plin la evenimentul "epocal" din care RRRRomânia Eurrrropeană a ieşit mai mândră, mai puternică(în dezbinarea tradiţională!), mai accesibilă pentru cei plecaţi cu căruţa prin lumea largă şi (re)veniţi cu pluta - şi asta în cel mai bun caz - pentru că de regulă aceştia vin înapoi însoţiţi, nu de alta, dar ar fi chiar o eroare să gândim în alţi termeni.)
O veste de ultimă oră ne semnalează că vestitul motan Felix se va retrage (în sfârşit) de pe scenă, lăsând şi pe alţii la hârdăul de lapte proaspăt şi gras. Să nu credeţi până nu o să vedeţi cu ochii voştri minunea - cică va fi în ianuarie - . Cică...Până atunci, starea noastră cea de toate zilele...rămâne constant aceeaşi. Adică de lehamite. Poate mâţele stresate ani în şir de comentariile miorlăitoarelor acolite îşi vor revendica şi ele, în final, o parte din moştenirea lăsată drept gaj pentru dezvoltarea incertă(zic eu) dar sigură (zic ele) a unui imperiu conservator de ...mediatic! Amin!...

VERITABILA STARE IV

Am trecut de faza în care toată naţia aliniată strigă "Ura!" la comanda şefului care de fapt are şi el un şef şi care la rându-i are un alt şef care răspunde de tot ce şeful care are şef şi comandă la comanda altui şef comandă să se strige...Cel puţin aşa credeam până mai zilele trecute când am observat o schimbare, hai să zicem de atitudine şi când, cei ..."îndreptăţiţi" în a-şi revendica permanent aura de purtător de steag s-au întors cu 180 de grade şi au început să clameze ceea ce exact în timpul scurs până atunci, făceau taman invers. E cazul să vă mai spun nume? Unul, care face valuri din 1990 încoace, valuri de esenţă pur naţionalistă şi ar fi comic dacă nu ar fi de-a dreptul tragic. Tragic pentru cei care se vedeau mâncaţi cu pâine unsă cu pastă de paprika şi înecaţi în palinka. Tragic şi pentru cei care se visau şefi absoluţi peste o naţie neaoşă, pură, fără urmă de sânge stricat. Şi unii şi alţii, din fericire (dar nu pentru ei!) au rămas cu buza umflată. Democraţia de tip "demo" a cam rămas în urmă, iar calea spre cea autentică e presărată cu verze care mai de care mai înfoiate sau dimpotrivă... (N.T. Dacă nu vă place varza o puteţi înlocui cu "gogoaşa"; practic e acelaşi lucru, iar rezultatul s-a văzut din plin la evenimentul "epocal" din care RRRRomânia Eurrrropeană a ieşit mai mândră, mai puternică(în dezbinarea tradiţională!), mai accesibilă pentru cei plecaţi cu căruţa prin lumea largă şi (re)veniţi cu pluta - şi asta în cel mai bun caz - pentru că de regulă aceştia vin înapoi însoţiţi, nu de alta, dar ar fi chiar o eroare să gândim în alţi termeni.)
O veste de ultimă oră ne semnalează că vestitul motan Felix se va retrage (în sfârşit) de pe scenă, lăsând şi pe alţii la hârdăul de lapte proaspăt şi gras. Să nu credeţi până nu o să vedeţi cu ochii voştri minunea - cică va fi în ianuarie - . Cică...Până atunci, starea noastră cea de toate zilele...rămâne constant aceeaşi. Adică de lehamite. Poate mâţele stresate ani în şir de comentariile miorlăitoarelor acolite îşi vor revendica şi ele, în final, o parte din moştenirea lăsată drept gaj pentru dezvoltarea incertă(zic eu) dar sigură (zic ele) a unui imperiu conservator de ...mediatic! Amin!...

joi, noiembrie 29, 2007

VERITABILA STARE III (INTERMEZZO IV)

Să avem pardon de cele întâmplate de vichend. Senzaţia mea a fost că ceea ce s-a petrecut a fost ca în videoclipul cu "sosirea" extratereştrilor! Ce mai trebuie comentat şi, mă rog, pentru ce atâtea valuri de ...optimism care au zguduit naţia, când s-a văzut foarte clar câtă încredere în aleşii lui are acest neam. Ziceam mai zilele trecute că trebuie aşteptat "momentul de dupe" ca să avem ce comenta...Momentul "de dupe" a venit" dar, din păcate rămânem cu momentul, pentru că ceea ce trebuia comentat nu poate fi în niciun fel comentat. Aşa că, voi rămâne doar cu titlul de paranteză pentru discursul prezent, urmând, ca optimişti cum ne aflăm, să aşteptăm...eventualele tururi de scrutin pentru a ne putea edifica. Până atunci, vorba marelui comic român Vasile Tomazian :"Sal'tare taică şi noroc!"

Farfuria zburătoare

video

luni, noiembrie 19, 2007

VERITABILA STARE III - INTERMEZZO 2


Iată că am ajuns pe la mijlocul stării. De astă dată, o stare de lehamite. Nu-i târziu să renunţ la ea; la lehamite, ce v-aţi închipuit?...Chestia cu "băgatul picioarelor" a cam rămas în urmă. Nu-i nimic, totul e să nu ne-o ia iar, înainte. Aşa că, să judecăm la rece (de aia am postat "brăduţul") aspectele care ne interesează...Deci, e vorba de alegeri europarlamentare. Plus referendum. Dacă până acum, politicienii, aproape fără excepţie, îşi băgau picioarele în tot ce însemna buna cuviinţă, respect pentru alegător, azi, dimpotrivă, aceiaşi îşi afişează nonşalant dulceaţa interesului major şi se adresează alegătorului cu cele mai subtile demersuri, doar-doar vor fi din nou în fruntea bucatelor (fie ele şi uninominale!), dar nu aici în târgul murdar bucureştean ci, eheheeeee...acolo, departe de "lumea dâmboviţeană dezlănţuită", taman în buricul Europei...
Vom aştepta cu sufletul la gură deznodământul şi de abia "dupe" vom fi în măsură să mai comentăm înlocuirea acţiunii active("băgatul..ştiţi voi a ce...") cu populara acţiune pasivă care este aia de ne-a cuprins pe mulţi, adică lehamitea.

miercuri, noiembrie 07, 2007

VERITABILA STARE (III) - INTERMEZZO

Îmi bag picioarele, calc pe urmele altora, stau drept dar gândesc strâmb, ce minunat e afară când bate vântul, tot minunat e şi când nu bate vântul, azi o groapă, mâine...cine ştie, măcar de aş şti, aşşşşşşş....noapte bună!

sâmbătă, noiembrie 03, 2007

VERITABILA STARE (II)

..."Dupa urmele lasate pe unt"...asa suna o concluzie surprinzatoare a unui banc din vremea cand eram elev. Important e ca acest final a fost reluat, si reluat, si iar reluat cu osardie in variante care mai de care mai ...apetisante ale respectivului banc...Intrebarea era urmatoarea : dupa ce recunosti ca un elefant ti-a umblat prin frigider? Deci, big-foot-ul canadiano-american era (este, va fi ) mic copil pe langa ditamai elefantul. "Imi bag picioarele..." este chintezenta unei intregi filosofii de marlanie configurata. Nevinovata, dar tot atat de adevarata, concreta, se insinueaza printre literele alfabetului combinat subtil de tot felul de analfabeti de sorginte...culta (?!) ajunsi pe cai tot atat de (o)culte pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres in ditamai PARLAMENTUL ROMANIEI! Cand o Italie siderata de oribilele scene petrecute ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic - un fapt divers prin excelenta la periferia Capitalei Eterne - tremura de groaza, Ministerul nostru de Externe nu face decat sa mimeze surprinderea totala fata de aceste lucruri si infiereaza cu manie proletara prin cuvinte mestesugite gravele derapaje ale unor imigranti perpetui care, de cand ne-am aliniat UE in ...cuget si-n simtiri, nu ne fac decat deservicii, trimitandu-ne la starea de om-maimuta...perpetua, stare in care am intepenit deja tot asteptand "binecuvantarea" Occidentului ...

joi, noiembrie 01, 2007

VERITABILA STARE (I)

Ne aflam intr-o permanenta stare de inconstienta vecina cu prostia perpetuata la infinit de o mana de hamesiti vesnici ai tranzitiei spre nicaieri si asta chiar daca suntem cu ambele picioare in UE. Am impresia ca ne conformam si mai bine cunoscutei expresii neaose, expresie ce nu face decat sa dea gir unei absolute semnificatii extrem de adanci formate de-a lungul timpului..."Imi bag picioarele..."...Mda...Imi bag picioarele (in ea de ...viata, de lume, de saracie, de ...)...Teorie si practica. Practica si teorie. Cum s-ar putea numi starea in care o intreaga natiune e purtata cu zaharelul de cativa nesimtiti: ei sunt cei care dribleaza si fenteaza, tot ei dau goluri si tot ei apara. Ce apara? Dumnezeu cu mila ce apara. Isi baga picioarele cu nonsalanta in tot ce e constructiv, facand din drept o bagatela lustruita cu stangul de atata scarpinat pe comodele canapele, fotolii sau mai stiu eu pe ce isi odihnesc fundurile imense aduse la aceasta stare de capacitatea recunoscuta de ubevism permanent...(Pentru cititorul neavizat - ubevism( de la ubv=unde bate vantul). Si le merge struna...Solidaritatea bocanciosilor in trebile natiei face parte din starea de fapt indusa de aceeasi stare de tranzitie perpetuata la infinit de aceiasi indivizi, pastrati ca sa lase urme precum big foot-ul canadiano-american.

duminică, octombrie 14, 2007

E vremea ca toamna să-şi intre, în sfârşit, în drepturi...

Câţi dintre noi mai sunt capabili, oare, să iubească cu tot sufletul, colţuri de natură ca acel din imagine? Câţi dintre noi mai pot spune oare, de câte ori au mai văzut în ultima vreme astfel de peisaje?...

luni, octombrie 08, 2007

O scurta nota...
Nu mai folosesc diacritice, si asta nu pentru ca m-am suparat, ci pentru simplul motiv ca scriu in alta parte decat in fieful meu personal. O sa-l las asa, spre aducere aminte de acest loc memorabil de unde scriu prezenta nota. Am, sau ma rog, voi avea, parte de niste ore in program, mama - mama!Daca treaba merge, orarul meu saptamanal va fi OK. Chestia e ca, probabil, se va schimba IN RAU, in sensul in care norocul cam se va duce pe apa...Sambetei, sau dimpotriva, voi fi "obligat" sa sar in sus de bucurie numai la vederea unui ORAR de ORAR!!!! Si... gata, baieti! am terminat aceasta nota fugitiva...Ura si la gara, fratilor!...

miercuri, octombrie 03, 2007

sâmbătă, septembrie 29, 2007

Balamutul de serviciu se prezintă :


Iată-mă!...Pot spune că la vârsta mea arăt destul de bine. Ei, uite că o pot spune şi pe asta. La urma urmei, nu mulţi se pot lăuda că, apropiindu-se de 60 de ani de viaţă, îşi permit să arate aşa ca mine...Mă rog, fiecare îşi trăieşte propria viaţă cum socoteşte de cuviinţă şi ca atare, arată cum arată...Ptiu, ptiu...să nu mă...deochi!(Mă mir şi eu ce pot scoate despre mine, acum.)

joi, septembrie 27, 2007

Cuvânt înainte la început de drum !

Să fiţi iubiţi şi să ne-auzim cu bine! De mult de tot(!?) îmi doream un...blog. Nu ştiam multe despre el, dar ce mai contează, când toţi, sau mă rog, o parte însemnată din cunoscuţii mei...literari şi-au creat astfel de "locuri" în care să...eşueze plăcut, fără să fie deranjaţi prea mult în "lenea" lor virtuală şi pot scrie fără grijă şi fără griji. Să revin la Strada Balamucului. E unanim recunoscut faptul că de fiecare dată când rostim ceva anapoda, sau auzim ceva aiurea, primul lucru pe care-l amintim şi-l spunem, evident, este (luat chiar în expresie) e...ca la Balamuc! Să sperăm că mintea îmi va fi tot atât de lucidă şi peste ani (îmi pare bine că mă străduiesc să fiu optimist - măcar aici!)...iar blogul de faţă rezistând îmi va arăta întreaga dimensiune în care indiferent de imixtiuni, de întoarceri, răsuciri, zvârcoliri - mai puneţi şi voi, dragilor ceva epitete care să caracterizeze ceea ce vreau să zic -. Aşa că, hai noroc!