duminică, august 01, 2010

Parcă am avut ceva...dreptate!

Am scris ceva mai înainte despre fâsâiala în care ne tot pierdem, direcţiile sinistrelor fâsâieli departe de a ne mai regla într-un fel sau în altul starea de viaţă prin care trecem(zâmbind?!); convenţiile pe care le-am adoptat (şi, permanent, adaptat) de-a lungul vremii, trăind, ba de pe azi pe mâine, ba cu bunăstarea aproape de nas, supravieţuind aş putea spune cu succes sau, aplicând expresia măreţei europarlamentare cu masterat la scară, cu"succesuri". Ei, da! Aşa mai merge. Mă veţi înţelege, sper, de ce am motivat (sau nu?) cele ce vor urma să apară sub ochii voştri ceva mai încolo.
(Ce aţi citit până acum e doar...uvertura (şi nici măcar aceasta întreagă). O să mai cuget...)

luni, iunie 14, 2010

A început în trombă şi s-a terminat în...fâsssss!

Bieţii de noi!...Trăiască vechii!
Mă gândesc şi acum, la greva generală care trebuia, zic TREBUIA, să clatine puternic un sistem vetust în care, de-a lungul anilor, zecilor de ani, tot ce-a fost mai ANORMAL a devenit NORMAL făcând ca sute de mii de inşi cu un viitor incert în prima fază, să-şi urmeze o cale de excepţie, sprijiniţi de eterna şi mai mult decât monstruoasa coaliţie a celor trei iniţiale sinistre, PCR! (Explicaţie pentru cei mai cruzi într-ale istoriei : pile, cunoştinţe, relaţii.) Cum altfel am fi năzuit spre mai bine dacă cei care ne conduceau (culmea, proveniţi tot din rândurile noastre) - vezi, "mai-marii" inspectoratelor şcolare, secretarii de stat şi inclusiv ministrul, nu ştiau cum să facă mai pe voia "creierului" preşedinţial, inventând în ani normali de economie ce sta să duduie până la paroxism noi curbe de sacrificiu pentru dăscălime, de parcă se apropia apocalipsa? În timp ce celorlalţi bugetari li se ofereau "drepturi" neincluse în nicio lege a bunului-simţ, celor din educaţie li se aruncau, aproape la propriu, nişte ciosvârte gata masticate de alţii. Cinismul era (din păcate, este şi azi la loc de cinste) la el acasă în discursurile imorale ale şefilor şi şefuleţilor ani de-a rândul OMUL EDUCAŢIEI fiind umilit de orice "neica nimeni" adică primar, secretar, parlamentar, portar, văcar, ciubotar...Vom fi oare mai deştepţi în viitorii, să zicem, 50 de ani, încât să dăm cu piciorul aşa de uşor într-o instituţie fundamentală a statului şi să o aruncăm cu un veac şi jumătate în trecut?

duminică, decembrie 27, 2009

sâmbătă, septembrie 19, 2009

No, c-a început şcoala !

Frumos! În fiecare an anul şcolar (de vreo 20 de ani încoace) anul vine cu surprize, pentru profesori - de regulă -, neplăcute. Şi-n acest an, istoria s-a repetat.

marți, august 11, 2009

sâmbătă, iulie 18, 2009

Doi prieteni...(poveste simplă(?!) )


...Cică erau odată două familii cărora soarta le-a dat în grijă (adică, au găsit la intrarea imobilului în care stăteau de mult timp, un coşuleţ în care se aflau fiinţele cu pricina) fiecăreia câte un animăluţ : un câine şi o pisică şi pentru că tot aveau fiecare câte un copil - o fată şi un băiat - culmea născuţi în aceeaşi zi şi acelaşi an de parcă ar fi fost gemeni, repede s-au împărţit preferinţele: - motanul a fost luat de fetiţă şi căţelul de băieţel. Familiile se mândreau cu faptul că în toţi anii de când locuiau împreună (a nu se citi "acelaşi apartament" - Doamne fereşte!) nu avuseseră niciodată, dar NICIODATĂ, altercaţii sau ceva de genul acesta, trăind în armonie şi ajutându-se reciproc. Dihonia dintre ele a început însă, la scurt timp de la intrarea în casă a celor două animale...Şi totuşi, coabitarea trebuia să continue, în ciuda deselor disfuncţionalităţi care, chiar dacă la început era posibil să se remedieze într-un fel sau altul astfel ca toată lumea să fie mulţumită, deciziile ulterioare au fost resimţite deja ca...bâlbâite. "Suntem pe drumul cel bun!", "Avem tot ce ne trebuie!","Toţi vecinii ne invidiază pentru performanţele noastre extraordinare!" - iată doar câteva sloganuri pe care cu osârdie demnă de o cauză mai bună, cele două familii şi le tot repetau, doar- doar să mai estompeze din desele critici venite din interior şi culmea! din ce în ce mai vehemente. Nu se luau în calcul animăluţele; ele erau bine-merci la locul lor, ţinute în lux, lux de care nici măcar membrii familiilor nu şi-l permiteau. Înainte de apariţia celor două animale, totul între familii se desfăşura după nişte tipicuri cu care toţi erau de acord : respect, respect şi iar respect (reciproc)! (Asta am mai spus-o!...)...Dar, acum, nici urmă de aşa ceva. De ce? Răspunsuri fără ecou, ecouri goale - cam la atât se rezumă prezentul "colaborării" dintre cele două familii...
(Puteţi colabora, dând unul sau mai multe răspunsuri posibile la dilema finală.)