sâmbătă, septembrie 06, 2008

...O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie - 2)


O mică mare paranteză ar mai trebui făcută, acum, când mai toate mentalităţile românilor au rămas bine-merci aproape intacte - poate ca doar nişte...reflexe din vremurile deja apuse -...Pentru că trebuie făcută o delimitare clară între excesele cu iz naţionalist ale unora şi manifestările normale ale anonimilor de pe stradă indiferent cărei ţări aparţin aceştia. Budapesta este o adevărată metropolă. Trebuie să o recunoaştem - vrem sau nu vrem. Au şi ei (budapestanii) uscăturile lor, dar asta nu-i împiedică să se poarte civilizat, iar acest lucru se observă peste tot. Câteva exemple? Nu-s câteva. Aş putea da o mulţime. (Dacă mi-a plăcut ceva în viaţă, printre altele, a fost şi plăcerea călătoriei - în general, atât cât s-a putut - "per pedes apostolorum" tocmai pentru a vedea şi a fi permanent printre oameni). Să fim atunci drepţi şi să judecăm în cunoştinţă de cauză. Spuneam mai sus de niscaiva exemple. În plimbările mele prin capitala maghiară nu am putut decât să remarc ceea ce aici pe la noi ar părea total lipsit de...decenţă : coabitarea unor valori din perioada comunistă cu cele din contemporaneitate. Monument, placă comemorativă sau orice altceva care să amintească de respectivele personalităţi (în special ale culturii universale)...sunt integrate corespunzător în "peisaj", fără să fie şi maculate, însă, de "distinşii" graffiti-eni care, din păcate, la noi se dau în stambă oriunde ar putea ajunge cu sprayurile lor colorate, cu largul concurs al celor din jur care tolerează, ca să nu spun mai mult, prin indiferenţă - zic eu criminală - aceste fapte. Ce vreau să spun este faptul că AICI, ÎN UNGARIA, ÎN BUDAPESTA nu te joci cu LEGEA! Rezultatele se văd la tot pasul. (va urma)

ce mai citeşte (urmăreşte) omul pe saituri...

...pe...youtube găseşti cele mai năstruşnice filmuleţe, de la imbecilităţi cu ştaif sau pur şi simplu doar imbecilităţi, până la lucruri serioase, lucruri care dau de gândit, lucruri care te fac să vizualizezi o viaţă de om şi să te pui eventual în locul lui, în cele mai diferite ipostaze...remember!...

vineri, septembrie 05, 2008

... o încercare de a eluda eroarea


Un blog al unui bun prieten mă asigură, printre altele, că ar cam trebui să citesc mai întâi modificările modificărilor din/la articole şi apoi să stauuuuuu să critic greşelile care de fapt nu-s greşeli ci doar...erori de interpretare a unui text expus de la bun început cu susnumitele greşeli, aşa că ar fi de dorit să mă adâncesc într-un studiu mult mai profund decât am făcut-o până acum asupra profundurilor eronate luate în vizor. Dixit!

miercuri, septembrie 03, 2008

Alegere de ...alegere

Am constatat că de fiecare dată când apare pe lumea asta a noastră, Românica, un semn de îmbârligare politică şi idei murate scoase din marele borcan al politichiei, începem să ne foim în stânga şi-n dreapta şi nu ştim ce să mai scriem mai monstruos, mai prăpăstios, doar-doar s-o mai găsi cineva credul ca să intre într-o stare de prostire (sau mă rog, să iasă pentru scurt timp) şi să schiţeze, măcar, înţelegerea faptelor prezentate în aşa de colorate prezentări...Ne-am ridicat Parlamentul în cap! Cam aşa strigau (dar cu ...precauţie) cei puşi să aleagă între o păstrare "imorală" a unui funcţii - ...(Notă : am să continui când voi avea timp. Până atunci închipuindu-vă ce urmează...)

miercuri, august 27, 2008

O mică mare paranteză (fals jurnal de călătorie)


Iată un motiv (ceva mai serios) să scriu despre o ţară, pe nedrept spun eu, hulită aproape, de mulţi români. Se pare că majoritatea acestor români n-a fost nici măcar 24 de ore în Ungaria, pentru că altfel se pare ar fi gândit şi evident s-ar fi exprimat despre locurile dar mai ales oamenii acestei ţări. Sunt de 3 zile aici dar parcă stau de o veşnicie...Un pământ primitor. Civilizat...În primul rând civilizat! Capitala - Budapesta -, perlă printre celelalte perle care sunt oraşele dunărene a constituit pentru mine o revelaţie! Şi spun asta în cunoştinţă de cauză . Acum aproape 25 de ani în urmă, o excursie de 3 zile prin ONT m-a "debarcat" in ţara vecinaă exact în centrul Budapestei. Şi atunci am constatat o serioasă deosebire dintre capitale: Bucureşti - un oraş mohorât, în culori terne de nuanţe de gri, cafeniu, albastru-murdar, cu o iluminare stradală demnă doar de străzile Londrei sfârşitului de secol 19, cu oameni degringolaţi, speriaţi, îmbrăcaţi îngrozitor cu aceleaşi terne veşminte învechite şi roase de atâta purtat, cu bătrâni care, aşezându-se disdedimineaţa la cozi lungi pe două şi trei rânduri pentru o pungă împuţită de tacâmuri de pui sau câteva oase, sau câţiva, deasemenea împuţiţi, stavrizi şi asta pentru a putea să-şi mai ajute copiii sau nepoţii să supravieţuiască. Un oraş, ca de altfel toate din Republica Socialistă România în care, se pare, prima comandă socială fermă era "Exterminaţi-i!" se ştie pe cine! Raţia de alimente era ceva mai substanţială în Capitală faţă de celelalte localităţi româneşti. Cam atât, însă! Te duceai în excursii prin ţară, la munte sau pe litoral, te ciocneai de aceleaşi fraze tocate mărunt de fiecare dată de niste buze cărnoase în spatele cărora, dincolo de minunatele "indicaţii preţioase" se regăsea neantul... : "Nu vindem pâine decât celor din localitate, care fac dovada că au buletin!"...Mda...Trebuia să dai, ADICĂ SĂ PLĂTEŞTI PÂINEA AIA PRĂPĂDITĂ DE DOUĂ/TREI ORI MAI SCUMP DECÂT FĂCEA, să umpli de "fericire" buzunarele vânzătorilor localnici...Umilinţa de a fi anonimul locuitor al acelei Românii era deplină! (va urma)

sâmbătă, august 23, 2008

să vezi şi să nu crezi...încă un blog la orizont! (1)

E moda blogurilor... (dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!)...ca să vezi! Pe cine auzi... "Mi-am făcut blog!"...de parcă altfel nu se poate exprima. E adevărat că nu toţi pot să se exprime în scris (câteodată nici la modul direct, oral), dar BLOG-ul este cel care-i distinge de ceilalţi muritori "mai puţin dotaţi"...Foarte multe bloguri sunt bune. Chiar foarte bune. Se vede de la o poştă că au stil. Au pe "vino încoace, monşer". Au pregnanţă. Au bun-simţ. Altele însă...Dacă aş face o paralelă cu muzica, aş zice că cel mai bine se asortează la aste bloage, renumitele făcături contemporanistice care ne fierb sângele în vine, ne lasă fără replică în faţa Talentaţilor de Aur cu iz de salam sau nămol care le interpretează în felul lor caracteristic. Cred că aţi înţeles desigur că e vorba de MANELE. Textele agramate (că poezii nu-s în niciun caz) care fac deliciul unei importante părţi a populaţiei băştinaşe de la cel mai tânăr, până la cel mai bătrân...profund de...adânci(sic!) îţi ridică părul măciucă şi-ţi fac pielea de găină... :"Flăcărica şi cu State/ Se ceartă în episoade/State bea uischi pe-ascuns/Ş-are gliceamia-n sus/ Roza e însarcinată/Bucurie-n şatra toată/State-aşteaptă un nepot/ Ca să-l facă mafiot!..." Aceste versuri pline de simţire patriotică se potrivesc ca o mănuşă pe bloagele de care am mai amintit.