vineri, noiembrie 30, 2012

Marile batalii inca nu au inceput; luptele alea mici, da!

(despre alegerile domniilor noastre)

Ne-am dat in cap singuri. Nu o spun numai eu, dar daca tot sunt pe aici, macar sa ma aflu in treaba si sa ma mai bag in seama. E ciudat ce spun, dar cam asta e realitatea. Se implinesc niste, destui, ani de la o schimbare de regim pe care foarte multi dintre noi ne-am fi dorit-o RADICALA, dar uite, ca nu s-a putut. Nici macar ca niste vise frumoase nu pot sa ii iau - pe aia, pe ani adica. Uimitor e ca printre lucrurile castigate si pastrate cu adevarat dupa cucerirea puterii este libertatea de a injura! 
Mai mult sau mai putin direct, ceea ce se intampla mai deunazi pe la cozile alea interminabile in asteptarea, desarta de cele mai multe ori, a ceva ce se va da (si daca intamplator, chiar se...baga, "- Dati mai putin, acolo, in fata, sa prindem si noi!"), injuratura a devenit o interventie de "bun-simt" (sic!) in orice conversatie cu unul sau mai multi interlocutori. Si asa a continuat, luptandu-se, in primul rand, cu limba romana literara care "facea ravagii" prin toate cartile tiparite si obliga astfel pre multi sa se exprime fluent si, evident, corect. Victoria deplina a INJURATURII, se pare ca e deplina si o vom saluta cu, inclusiv, lovituri de tun, marcand-o pentru vecie in marea carte a propasirii acestui popor ca una dintre cele mai mari realizari!
Sa nu ne facem iluzii ca ar fi singura cucerire democratica. Am spus-o mai sus ("printre lucrurile..."). Am lasat-o a doua ca importanta, pentru ca are un caracter aparte. S-a pastrat ca definitorie si, intr-un fel, a devenit - poate chiar de aceea - o "valoare" autentica in noianul de nonvalori care ne sugruma existenta de zi cu zi; poate banuiti deja : HOTIA ! 
Daca pe cea dintai am putea spune ca am recastigat-o, nu acelasi lucru putem spune despre cea de a doua si e de inteles, pentru ca ceea ce parea sa fie pus sub control dinamizand si intarind anumite institutii abilitate ale statului, am constatat, si pe zi ce trece verificam ca avem PERMANENT dreptate in cea ce gandim: HOTIA este sport "national". De la doua mii de lei sau trei cearceafuri "imprumutate" de pe franghie, s-a trecut cu sprijinul neprecupetit de direct al celor pusi sa apere legile, la MAREA DEVALIZARE NATIONALA. Vechii borfasi de rand sunt niste bieti debusolati ai sistemului ispasindu-si cu acribie pedepsele si asteptand ziua cea mare cand poarta penitenciarului se va inchide in urma lor si, eventual, sa se reapuce de ceea ce stiu ei mai bine - sa fure, intrand rapid pentru o noua portie de ani multi pentru o gaina sau o curea rupta dar revendicata de vechiul proprietar, acolo de unde iesisera nu cu mult timp inainte.
Ar spune unii ca e inuman si imoral ca pentru o gaina fie ea si decedata sa faci ani buni de inchisoare, iar pentru cei care confunda bunul public cu buzunarul personal NUP-ul este mana cereasca, absolvindu-i de orice vina. Asa o fi, dar legile noastre atat de intortocheate si care cuprind o serie de portite de scapare pentru astia din urma ne arata ca TOTDEAUNA se cer probe indubitabile si dovada cea mai graitoare pentru o condamnare cu sorti de izbanda este tocmai existenta acelei biete gaini si care nu e deloc virtuala.
Voi reveni la tema aceasta zilele urmatoare.

duminică, mai 13, 2012



sâmbătă, septembrie 10, 2011

S.C.O.A.L.A. s.a.

Avem un sistem de învăţământ unic ! Ceea ce se petrece acum, pe plan general, adică în teritoriu este SUBLIM ! A fost şi este atât de sublim, încât mai e puţin şi vorbim de sublimare totală. De ani de zile (aproape) toţi lucrătorii angajaţi în sistem au tras de zor semnale de alarmă : adunări spontane, proteste spontane, greve (evident cu toate consecinţele în plan material!), memorandumuri, memorii, demisii şi ce vor mai fi fost şi ce vor mai fi. Adică, să se înţeleagă măcar în al 12-lea ceas, că ceva (cam mult) scârţâie atât de tare, încât mai e puţină vreme şi se prăbuşeşte. Nici "convorbirile" pe forumurile de socializare, nici rezultatele slabe (din ambele tabere - cadre didactice şi elevi) de-a lungul anilor la examene de diferite categorii, n-au însemnat nimic pentru guvernanţii care aveau o singură grijă, odată ajunşi în fruntea bucatelor, să-şi impună "visele" prin ordine ministeriale fără noimă ! Învăţământul care e, prin firea lui, un sistem foarte rigid, conservator radical pot spune (se urneşte greu iar rezultatele se pot vedea doar într-un număr relativ mare de ani scurşi), învăţământul, zic, nu mai înseamnă nimic !...Au trecut nişte luni, timp în care tot ceea ce credeam cândva că este o imposibilitate şi numai o imposibilitate ni s-a demonstrat că e perfect posibil, timp în care ni s-au aruncat în ogradă o droaie de reguli, proceduri la reguli, reguli ca proceduri, hârtii de care nimeni nu are nevoie dar trebuie să existe, ca nu cumva cineva de prin minister sau inspectorat şcolar (oricare ar fi acesta) demonstrând cât de idioţi suntem toţi, că nu avem minimă cultură politică şi nu înţelegem să ne aliniem vremurilor noi, descoperirilor în materie de pedagogie, să şi piardă "fotoliul" de "vechil" al domeniului pe care-l păstoreşte.
(Se apropie vacanţa de Crăciun - azi e 13.11.2011 şi parcă tot ca la începutul anului este (an şcolar - nu vă imaginaţi altceva), adică...HAOS. Nu-i mare, dar e destul cât să-ţi fie lehamite de tot şi de toate.)
Până şi data publicării prezentului articol se încadrează în "regimul" atât de relevant al HAOSULUI.
- Data finalizării : 6 IANUARIE 2012. (Să ne fie de bine!)

marți, mai 17, 2011

O dramă pe care mulţi (români) o ignoră

Eu cred că nu avem (ca naţie) coloană vertebrală. Zecile de ani care s-au scurs peste noi ne-au afectat. Minciunile lăbărţate pe toate paginile ziarelor (iar mai nou, on-line) au ajuns să fie acceptate ca un firesc natural fiind luate ca atare de o grămadă aiuritoare de indivizi certaţi cu munca, certaţi cu bunele maniere, certaţi cu cele mai elementare norme de civilizaţie, ridicaţi pe bani frumoşi (a se citi "furaţi"). Câţi mai cred azi în revenirea rapidă la normalitate? Problema majoră pe care o ridic aici este tocmai cea prezentă în întrebare. Probabil sunteţi la curent cu evenimentul petrecut în Olanda, la Utrecht, unde Mihai Neşu, fotbalist talentat, cu un viitor sigur, a avut un accident stupid care a înmărmurit o întreagă comunitate. Şi acum, la ora când scriu, tânărul fotbalist se află în stare gravă.

Am revenit după o mai lungă perioadă; aflu cu bucurie că Miţă e pe drumul cel bun; se reface încet, încet...

duminică, august 01, 2010

Parcă am avut ceva...dreptate!

Am scris ceva mai înainte despre fâsâiala în care ne tot pierdem, direcţiile sinistrelor fâsâieli departe de a ne mai regla într-un fel sau în altul starea de viaţă prin care trecem(zâmbind?!); convenţiile pe care le-am adoptat (şi, permanent, adaptat) de-a lungul vremii, trăind, ba de pe azi pe mâine, ba cu bunăstarea aproape de nas, supravieţuind aş putea spune cu succes sau, aplicând expresia măreţei europarlamentare cu masterat la scară, cu"succesuri". Ei, da! Aşa mai merge. Mă veţi înţelege, sper, de ce am motivat (sau nu?) cele ce vor urma să apară sub ochii voştri ceva mai încolo.
(Ce aţi citit până acum e doar...uvertura (şi nici măcar aceasta întreagă). O să mai cuget...)

luni, iunie 14, 2010

A început în trombă şi s-a terminat în...fâsssss!

Bieţii de noi!...Trăiască vechii!
Mă gândesc şi acum, la greva generală care trebuia, zic TREBUIA, să clatine puternic un sistem vetust în care, de-a lungul anilor, zecilor de ani, tot ce-a fost mai ANORMAL a devenit NORMAL făcând ca sute de mii de inşi cu un viitor incert în prima fază, să-şi urmeze o cale de excepţie, sprijiniţi de eterna şi mai mult decât monstruoasa coaliţie a celor trei iniţiale sinistre, PCR! (Explicaţie pentru cei mai cruzi într-ale istoriei : pile, cunoştinţe, relaţii.) Cum altfel am fi năzuit spre mai bine dacă cei care ne conduceau (culmea, proveniţi tot din rândurile noastre) - vezi, "mai-marii" inspectoratelor şcolare, secretarii de stat şi inclusiv ministrul, nu ştiau cum să facă mai pe voia "creierului" preşedinţial, inventând în ani normali de economie ce sta să duduie până la paroxism noi curbe de sacrificiu pentru dăscălime, de parcă se apropia apocalipsa? În timp ce celorlalţi bugetari li se ofereau "drepturi" neincluse în nicio lege a bunului-simţ, celor din educaţie li se aruncau, aproape la propriu, nişte ciosvârte gata masticate de alţii. Cinismul era (din păcate, este şi azi la loc de cinste) la el acasă în discursurile imorale ale şefilor şi şefuleţilor ani de-a rândul OMUL EDUCAŢIEI fiind umilit de orice "neica nimeni" adică primar, secretar, parlamentar, portar, văcar, ciubotar...Vom fi oare mai deştepţi în viitorii, să zicem, 50 de ani, încât să dăm cu piciorul aşa de uşor într-o instituţie fundamentală a statului şi să o aruncăm cu un veac şi jumătate în trecut?

duminică, decembrie 27, 2009